– Vrei ceva ca sa te aperi? o intreba cu blandete Dumnezeu.
– Da.
– Ce ai zice de o pereche de colti ascutiti?
Oaia dadu din cap:
– Cum as putea sa mananc asa, cu acei colti, din iarba frageda pe care Tu ne-o daruiesti? Si apoi, as avea o infatisare dezgustatoare.
Citeşte şi Poveste de suflet: Când Dumnezeu a creat mama
– Ai vrea mai degraba niste gheare puternice?
– A, nu, poate mi-ar veni cheful sa le folosesc si cand nu s-ar cuveni…
– Ai putea atunci sa ai saliva inveninata, urma Domnul cu rabdare.
– Nici pomeneala. As fi urata si alungata de toti, asa cum se intampla cu sarpele.
– Dar de doua coarne tari ce ai zice?
– A, nuu, caci atunci nu m-ar mai mangaia nimeni.
– Dar, pentru a te apara, ai totusi nevoie de ceva care sa faca rau celor ce te ataca…
– Eu sa fac rau cuiva? Nu, nu as putea in ruptul capului si nici nu as vrea, caci nu as mai putea fi fericita. Mai bine raman asa cum sunt.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO