Originar din Buzău, dirijorul român Daniel Jinga a descoperit pasiunea pentru muzică la o vârstă fragedă și, datorită dăruirii și sprijinului mamei sale, care a muncit din greu în Italia, a reușit să atingă culmile profesionale în domeniu.
„Mama a fost foarte mult plecată în Italia, 22 de ani. Prin munca ei din Italia, eu m-am întreținut întreaga facultate, am putut să studiez, am putut să am independență și demnitate, pentru că am făcut numai ce am vrut. Având banii asigurați de mama plecată din țară”, a mărturisit managerul Operei Naționale București într-un interviu pentru Gândul.
Maestrul Jinga, reflectând la impactul profund pe care munca și devotamentul mamei l-au avut asupra vieții sale a mai spus:
„De fiecare dată îmi alegeam drumul fără să țin seama de privațiuni materiale. Eu nu le-am simțit datorită muncii ei în străinătate”.
Depărtarea de mamă a fost grea, dar, paradoxal, s-a dovedit a fi cheia care i-a deschis multe uși în viață.
Pentru o perioadă de 22 de ani, mama sa a lucrat în Italia, trimițând bani acasă pentru ca fiul ei să-și poată continua studiile și să își urmeze pasiunea.
Dirijorul își amintește cu emoție de momentul istoric în care orchestra Operei Naționale București, alături de maestrul Gheorghe Zamfir și solista Maria Coman, au avut un debut strălucitor pe scena prestigioasei Filarmonicii din Viena.
Un sentiment de apartenență și gratitudine l-a încercat în acele clipe, rememorând sacrificiile mamei sale:
„Acum, când aud de românii de pretutindeni și de românii plecați din țară, am un sentiment de apartenență, un sentiment special, pentru că mă gândesc la mama și mă gândesc la rudele care au plecat din țară și care au susținut material economia acestei țări”, a adăugat Jinga.