Imogen Golder avea patru ani atunci când a început să aibă crize care-i puneau viața în pericol. A durat 12 ani până când a obținut, în cele din urmă, un diagnostic. Fetei i s-a spus că suferă de encefalita Rasmussen, o boală neurologică inflamatorie rară care poate provoca demență.
Pacienții care suferă de această boală prezintă convulsii frecvente și severe, pierderea abilităților motorii și de vorbire, slăbiciune pe o parte a corpului, inflamație a creierului și demență.
La vârsta de 16 ani, Imogen a luat decizia dificilă de a avea o intervenție la nivelul creierului, în încercarea de a opri convulsiile și de a o împiedica să dezvolte demență.
Operația a deconectat partea stângă a creierului adolescentei și a readus-o la mintea unui copil mic. Acest lucru a însemnat că a trebuit să reînvețe cum să meargă și să vorbească.
„Operațiunea este destul de rară în Marea Britanie”, a spus mama lui Imogen, Karen.
„Creierul tău este împărțit în două jumătăți, două emisfere și fiecare parte este conectată la sistemul tău vascular. Imogen are leziuni în partea stângă a creierului ei, așa că i-au deconectat toate conexiunile cu tot corpul din acea parte a creierului. Are o jumătate de creier”, a mai spus mama tinerei.
Înainte de operație a avut crize incontrolabile, mai spus ea. Mama adolescentei a spus că au încercat toate variantele și că nimic nu a funcționat. Chirurgia a rămas singura opțiune.
„Această operație ar trebui să oprească convulsiile, însă ea va fi în continuare slăbită. Va trebui să învețe să vorbească și să meargă din nou”. De asemenea, va avea doar 50% din vedere.
„Dar sperăm că nu va mai avea crize sau va avea mult mai puține, va avea mai multă energie și va putea să se bucure de viață. Dormea cam tot timpul”, a mai spus mama fetei, potrivit Metro.
Imogen se recuperează în prezent la un spital din Birmingham și după operația de pe 4 noiembrie a rostit primul cuvânt: „mama”. Mama ei a spus că dă semne promițătoare, dar că ar putea trece ani de zile până când viața ei va reveni la normal.
„Există mici progrese în fiecare zi, ea învață cuvinte noi în fiecare zi. Săptămâna trecută era ca un bebeluș și nu-și putea ridica capul. După ce a spus „mama”, apoi cred că a spus „câine”. „Mama” a fost primul lucru pe care l-a spus și în copilărie”, a mai povestit ea.