Toma, băieţelul adoptat de Horia Brenciu, are o poveste impresionantă.
Artistul a povestit cum l-a adoptat pe micuţ: „Toma a venit la noi fără să căutam neapărat un copil. Dumnezeu ni l-a dat printr-un concurs de împrejurări favorabile. Atunci am înţeles, o dată-n plus, că dacă ţi-e dat să primeşti ceva, totul se poate împlini. Auzisem de la nişte cunoştinţe de familie despre o tânără domnişoară care vrea să avorteze şi atunci am făcut toate demersurile. Am zis, ”Nu-l avortează, îl vrem noi!”. Soţia mea a fost cu ea peste tot. Era minoră. I-am asigurat toate elementele unei naşteri normale. După ce a născut, Alice l-a adus acasă. Am făcut toate hârtiile necesare”, a dezvăluit Horia Brenciu la ”Profesioniştii”.
Pentru Toma, familia pe care i-a oferit-o Horia Brenciu a fost familia perfectă: „Toma este băiatul nostru. Este adevărat că nu l-a purtat Alice în burtă, însă este băiatul nostru din clipa în care a venit pe lume. Este o minune de copil, este inteligent, talentat la cântat şi la fotbal şi extrem de iubitor. Este dragostea noastră şi a tuturor celor care-l cunosc. Dumnezeu este mare şi ne-a dat acest dar minunat, pe lângă celelalte trei fete. Sunt un om bogat şi-i mulţumesc, din tot sufletul meu, lui Dumnezeu pentru comorile mele“, povesteşte cu mândrie Horia Brenciu.
Artistul este bucuros că Toma, de când s-a mărit, preferă să petreacă mai mult timp alături de tatăl lui, „ca-ntre băieţi„.
„Toma e eroul tuturor. Sigur că febleţea lui e mama, dar de când s-a făcut mai măricel, preferă să petreacă tot timpul cu mine, aşa, ca-ntre băieţi. Prima lecţie de tenis, cu mine în postura de antrenor amator, a fost un spectacol total“.
În emisiunea Vorbeşte lumea de la Pro TV, Horia Brenciu a făcut dezvăluiri în premieră despre copilăria sa. Artistul a povestit că a trăit în sărăcie şi şi-a pierdut mama când avea doar 11 ani. Până la patru ani jumătate, Horia nu a vorbit deloc. Mătușa lui a fost cea care l-a convins să articuleze primele cuvinte.
„La un moment dat, mătușa mea m-a luat și mi-a zis: Horia, vorbește! Probabil că toată liniștea din prima parte a copilăriei mele a compensat în a doua parte a copilăriei”, povesteşte artistul.
„Noi am fost o familie săracă. Tata s-a ocupat cât a putut de educație și el era bucătarul în casă. (…) La Brașov, nu numai că nu se găsea nimic [de mâncare] și cozile erau de la 2-3-4 dimineața, dar se mai și stingea lumina”, rememorează Horia.
Mama lui a murit răpusă de cancer pe când artistul avea doar 11 ani. Tatăl lui, cu care avea o relaţie specială, s-a stins în 2016.
„Mama – din cate am apucat eu s-o cunosc, pana la cei 11 ani ai mei (atata aveam cand ea a „plecat” rapusa de un cancer) – a fost si a ramas in inima mea chintesenta a ceea ce se cheama o mama in adevaratul inteles al cuvantului. O „Penelopa”, daca vreti, care, tot asteptandu-l pe Ulysse, avea grija de casa si de copii. Adica de mine si de fratele meu, cu un an mai mic, Marius. Mama avea o voce frumoasa. A cochetat cu teatrul muzical, cu scena, cu teatrul in general… Era soprană. Mama ne-a tinut in brate pana s-a prapadit. Dupa moartea ei, ne-a tinut, multa vreme, in brate, tata. Mama a avut un cancer ganglionar. S-a stins dupa chinuri cumplite, dureri cumplite, pe care le indura cu zambetul pe buze, atunci cand intram in varful picioarelor in odaia ei„, povestea Horia într-un interviu mai vechi din Formula AS