Mama lui Lorcan Dillon a rămas uimită atunci când băieţelul a rostit primele sale cuvine, la vârsta de şapte ani: „Te iubesc”. Declaraţia nu a fost făcută, însă, mamei sale, ci pisicii Jessi-Cat.
Lorcan era pe atunci un copil singuratic afectat de o boală numită mutism selectiv, din cauza căreia nu putea să vorbească sau să îşi exprime emoţiile. Însă, după ce a legat o prietenie extraordinară cu pisica sa birmaneză, în vârstă de doi ani, băieţelul a început să vorbească.
Povestea lor a primit premiul întâi la Cat’s Protection Awards din Londra, luna trecută, iar un videoclip cu cei doi care se joacă a strâns peste 115.000 de vizualizări pe YouTube.
Iar Jessi-Cat iubeşte la nebunie faima. „Cele mai multe pisici fug şi se ascund în prezenţa străinilor. Dar când echipele TV erau aici, Jessi-Cat adora atenţia. Pare că înţelege că rolul ei este să stea lângă Lorcan. Când se juca cu soldaţii săi, a întins lăbuţa şi a împins unul dintre ei, pentru TV”, povesteşte mama băiatului, Jayne.
„Această pisică are un simţ extraordinar al datoriei. Nu suportă să nu ştie ce face Lorcan şi dacă îl aude râzând, vine să vadă ce se petrece”, mai spune mama.
Când Lorcan era bebeluş plângea ca orice copil, însă când străinii intrau în casă, se oprea. Când a mai crescut, pe la patru ani, vorbea fără probleme acasă, însă la grădiniţă nu mai putea scoate un cuvânt. Boala s-a amplificat pe măsură ce creştea.
Mutismul selectiv afectează 1 din 1.000 de copii şi este o tulburare psihologică cauzată de stres şi de timiditate. Bolnavul poate să vorbească, de cele mai multe ori, acasă, însă nu şi în afara ei. În cazul lui Lorcan, el nu a mai putut să comunice nici cu mama lui.
După ce a sosit pisica Jessi-Cat, adusă special pentru el, Lorcan a început să vorbească cu ea. Iar ea îi mieuna drept răspuns. În cele din urmă, Lorcan a reuşit să comunice şi cu alţii.