O poveste cu puternică încărcătură morală despre o bătrână și lada ei de pere coapte a avut un impact profund asupra vieților multor oameni. Această poveste, răspândită pe rețelele de socializare, a provocat o schimbare de perspectivă semnificativă pentru mulți, oferindu-le o motivație subtilă de a profita la maxim de fiecare zi și de a nu amâna lucrurile importante.
Îndemnul la conștientizare și importanța de a trăi în prezent sunt punctele cheie ale acestei povești. Prin exemplul bătrânei care a ales mereu să consume perele stricate din coșul său, își irosea timpul și resursele, ajungând la final fără să fi savurat nici măcar un singur fruct bun. Această poveste tristă reflectă tendința din ce în ce mai frecventă în societate, în care oamenii se neglijează pe ei înșiși sau amână momentele de bucurie pentru a se concentra pe alte priorități sau pentru a-i face fericiți pe cei din jur.
„Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte? În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine. Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele. În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nicio pară bună… O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare.
Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări.Iar apoi… Dar, nu există niciun „Apoi”! Există aici și acum! De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată? Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?
Ieri am stat de vorbă cu o vecină. O întreb: „De ce ești atât de tristă?”. Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: „Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare.
„Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi… Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”
Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”
Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”
Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit mai târziu duce către o țară numită niciodată”. Trăiește aici și acum! Acționează! Nu va exista o a doua viață în acest corp! Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri. Mănâncă mâncarea preferată – lasă papilele gustative să te sufoce cu plăcere. Poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați, mergi sub privirile pline de admirație la cumpărături. Citește cărți, călătorește.
Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu, nu economisi din tandrețe, bunătate, gingășie. Iubește la maxim! Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia. Fă-le complimente. Fii generos cu dragostea. Toate acestea te vor face un om fericit!”, se arată într-o povestire moralistică pe rețelele de socializare, cu autor necunoscut.