Povestea emoţionantă a unui copil sărman pe care Moşul l-a uitat VIDEO

„Undeva, într-un colţ uitat de lume, suferind de foame, ameninţat de oameni şi de câini vagabonzi, îmi duc existenţa mizeră„, acestea sunt cuvintele triste rostite de Cătălin, băieţelul pe care Moşul l-a uitat.

Cătălin locuieşte cu cei doi fraţi mai mici şi mama sa într-o cocioabă din comuna Răcoasa. Ştia de la colegi că trebuie să-şi pregătească ghetuţele pentru darurile lui Moş Nicolae. Moşul n-a mai venit însă.

„Moş Nicolae e sărac. E şi el ca noi„, a spus cu amărăciune copilul.

Cătălin e bărbatul familiei. Nu îşi permite să se joace, pentru că trebuie să aibă grijă de fraţi şi mamă.

Alte articole

Povestea impresionantă a doamnei Elvira, una dintre puținele femei licențiate în inginerie minieră din România. La 84 de ani, muncește pe brânci și dansează tango: „Când Dumnezeu îți dă șansa să faci o facultate dificil de acceptat de o femeie, trebuie să-i mulțumești!”

Povestea de viață tulburătoare a bunicii Lucica, una dintre bătrânelele îngrijite de măicuțe la Mănăstirea Christiana: „Soțul meu a fost dur cu mine. Când a murit, mă uitam la el cu teamă, să nu învie”

„El nu se numeşte copil, la vârsta lui are o mentalitate mult mai dezvoltată faţă de un copil de 9 ani. Eu am o boală -ulcer gastro-duodenal şi am dureri. Când mă iau crizele, el mă ajută, stă cu ei”, a precizat Violeta Mitan, mama băiatului.

„Cătălin m-a strâns de mână şi mi-a zis: „Nea Ghiţă, mi-e foame. Atunci când i-am zis să mergem să luăm ceva de mâncare, faţa lui s-a luminat”, a spus Ghiţă Vlădoiu, bibliotecarul comunei.

Povestea lui Cătălin o ştie toată lumea, după ce bibliotecarul a promovat-o pe Internet.

„A avut o reacţie care m-a şocat pe mine şi chiar şi pe colegii lui care au lăcrimat la urmă. A spus astfel „să ştiţi doamnă că eu nu sunt chiar atât de sărac, sunt copii mult mai săraci decât mine”, a declarat Cristiana Baniţă, învăţătoarea lui Cătălin.

Băiatul e sărac, dar bogat în vise. Iar în faţa greutăţilor, e mai puternic decât un om mare.

„Zic bogdaproste dacă îmi dă cineva ceva de mâncare. Dacă nu, am învăţat să rabd şi să-mi imaginez că mâine va fi altfel”, spune băiatul.