Iulia Hasdeu a fost un copil supradotat; la opt ani neimpliniti Iulia a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani, Iulia Hasdeu a absolvit Colegiul National „Sfantul Sava”, iar in paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzica din Bucuresti, a plecat la studii la Paris. A fost prima romanca ce a studiat la Sorbona, studiu inceput la 16 ani, uimindu-si profesorii cu talentul sau. Poate fi considerata o poeta romana de expresie franceza pentru ca cele mai multe texte le-a redactat in limba franceza. A scris preponderent poezie, dar si piese de teatru, povesti si povestiri. („Lacrimile copilariei”,”Printesa Papillon”, „Domnisoara Maussade”)
La 29 septembrie 1888, Iulia Hasdeu a murit de tuberculoză, în vârstă de doar 19 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Hasdeu.
Indurerat, batranul Hasdeu s-a dedicat in totalitate amintirii fiicei sale. Dorind sa intre in contact cu spiritul acesteia, scriitorul a incercat sa ii simta prezenta in cavoul in care trupul acesteia fusese ingropat, la Cimitirul Bellu din Bucuresti, si se spune ca ar fi reusit. Astfel, conform instructiunilor primite de la spiritul fiicei sale, Hasdeu construieste, in doar trei ani, intregul castel de la Campina, conceput in asa fel, incat sa faciliteze comunicarea tatalui cu spiritul fetei.
Vezi şi: Locuri BÂNTUITE din România: de la Triunghiul Bermudelor din Transilvania la pădurea ucigaşă
Castelul este construit avand la baza principiul numerelor 3 si 7 si este plin de simboluri la tot pasul. Se spune ca spiritul fetei intra in castel printr-o camera obscura, legata de camera de alaturi printr-o gaura perfect rotunda. Aici, tatal si fiica tineau sesiuni de fotografiere spiritista, tatal incercand sa surprinda in poze imaginea spiritului fetei sale. Localnicii declarau ca noaptea, Iulia Hasdeu putea fi auzita cantand la pian, in aplauzele tatalui. In alte nopti, batranul Hasdeu iesea la geam si urla ca un lup. Alta data, cativa localnici au vazut chiar spiritul fetei, perfect materializat, iesind pe terasa cu un buchet de margarete in brate.
A doua zi, un maturator a gasit pe jos, langa gardul castelului, margarete, desi sezonul acestora trecuse demult. Chiar si in prezent, localnicii sustin, in continuare, ca noaptea pot fi auzite melodiile cantate de Iulia la pian, insotite de aplauzele si laudele tatalui.