Povestea impresionantă a celui mai neobișnuit locuitor al Buzăului. Cum a ajuns Ilie să-și facă veacul prin gară

Relatările vremii vorbesc despre faptul că vulturul Ilie se împrietenise atât de mult cu buzoienii încât le mânca din palmă. De asemenea, pasărea își făcea veacul prin gară, așteptând trenurile și mai cu seamă delicatesele pe care bucătarii de la vagoanele-restaurant le puneau deoparte pentru el.

Cum a ajuns vulturul Ilie să-și facă veacul în Buzău

Potrivit consemnărilor care s-au păstrat în arhive, primul proprietar al păsării răpitoare ar fi fost hangiul Anghel Adam. Epuizat de atât colindat înălțimile cerului, vulturul s-ar fi prăbușit în curtea acestuia. Iar cârciumarul a găsit de cuviință să-l păstreze, căci vulturul ea o bună reclamă pentru hanul său.

Vulturul Ilie

Această ipoteză este descrisă şi în cartea „Consemnări publicistice“.

Alte articole

Cutremur în România, joi seara. Seismul s-a simțit și în București, primele informații de la INFP

Doi oameni au murit într-un accident rutier produs în județul Buzău

„Zburând pe deasupra atâtor frumuseţi, vulturul uită să se mai întoarcă şi este furat de dorinţa de a cunoaşte cât mai mult, ceea ce a dus la istovirea fizică şi la căderea în curtea unui cârciumar din zona gării Buzău.

Numele cârciumarului era Adam, iar vulturul Ilie, căzut din cer, a fost închis într-o colivie de fier şi după câteva zile de înfometare cârciumarul i-a propus un contract profitabil pentru amândoi şi anume: vulturul să rămână acolo pentru a-i face reclamă cârciumarului, iar acesta să-i ofere adăpost şi hrană“, se arată în carte.

Citeste si EXCLUSIV Mica Romă, oraşul din care „a răsărit soarele românilor”. Locul încărcat de magie pe care orice român care se pretinde patriot ar trebui să-l viziteze măcar o dată în viaţă

O altă variantă asupra modului în care vulturul a ajuns în proprietatea hangiului de la gară îi aparține preotului Dumitru Popa, și el contemporan cu Ilie. Relatarea preotului este și ea cuprinsă în volumul „Consemnări publicistice“. În varianta preotului Dumitru Popa, vulturul i-ar fi fost adus hangiului din Buzău de un om coborât de la munte, care i l-a vândut drept „pui de curcă„.

„Anghel Adam, primul hangiu din spatele gării Buzău, de abia trăsese obloanele de la fereşti, când îşi făcu apariţia, în pragul hanului, un muntean cu gluga pe umeri, cu nelipsitu-i toiag de călătorie în mână, şi cu un ‘pui de curcă’ pe braţ. La un ciocan de rachiu, cârciumarul Anghel începu târguiala cu ciobanul:

     ‘- Frumos curcan ai, moşule! De unde-l aduci?

       – Din vârful Penteleului, taică…

       – Cât ceri pe el?

       – Apoi, e cam greu de spus, că soiul ăsta de curci e tare scump!’.

Şi uite-aşa, mai lasă fine, mai lasă jupâne, cum e obiceiul iarmarocului, iată-l pe Ilie devenit orăşan. Şi cum nu putea încă să zboare, fu lăsat să convieţuiască în pace cu celelalte orătănii din curte, cu care Ilie s-a acomodat cu vremea. Hanul din spatele gării devenise noul său cuib şi atât de mult s-a legat de el, că orice încercare forţată de schimbare de domiciliu a fost apoi imposibilă“, povestește preotul Dumitru Popa.

Micul-dejun în piață, prânzul în gară

Ilie s-a împrietenit rapid cu buzoienii și străbătea străzile Buzăului fără teamă, printre picioarele trecătorilor. În fiecare dimineață, vulturul mergea agale către piața aflată în centrul orașului. Aici, măcelarii și pescarii îl așteptau cu bucăți generoase de carne, respectiv cu pești proaspeți.

Citeste si FOTOREPORTAJ EXCLUSIV Unde a avut loc ultima erupție vulcanică din România. Locul misterios în care te simți ca pe Marte şi în care s-a filmat un celebru serial western a cărui acţiune se petrece în Vestul Sălbatic

„Ilie călca cu pas de stăpân pe străzile Buzăului. Se obişnuise cu mersul pe jos, că de câte ori îşi lua zborul trebuia să se războiască cu puzderia de ciori care întuneca cerul oraşului şi-l ciuguleau, sărmanul de el, de-i mergeau fulgii, că el fiind greoi în mişcări, nu se prea putea apăra de ele.

În fiecare dimineaţă, se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne, sau la hala de peşte – după cum era zi de dulce sau zi de post. Mersul lui era încet şi legănat prin centrul oraşului„, arată consemnarea părintelui Popa.

Iar dacă pentru micul-dejun trebuia să se deplaseze la piață, la prânz îi era mult mai ușor. Nu trebuia decât să iasă din curtea hanului și să intre în gară. Aștepta cuminte pe acoperișul gării sosirea trenului de la Cernăuți care se îndrepta spre București, iar când trenul trăgea la peron, cobora și el de pe acoperiș pe peron pentru întâlnirea zilnică cu bucătarul de la vagonul-rstaurant.

„Către vremea prânzului, îl vedeai pe Ilie sus, pe localul gării, cu norul de ciori dându-i roată, iar când vedea expresul de Cernăuţi-Bucureşti că-şi face intrarea în gară, cobora şi el pe peron, că şi aici bucătarul de la vagonul restaurant avea rezervate ceva delicatese culinare pentru el“, se mai arată în „Consemnările publicistice“.

Vulturul Ilie refuza mâncarea burghezilor

Cu toate astea, Ilie nu mânca orice și de la oricine. Spre exemplu, burghezii nu îi erau pe plac și nici mâncarea oferită de ei. Tot preotul Dumitru Popa povestește cum, copil fiind și trebuind să meargă dimineața la școală, se întâlnea adesea cu Ilie, care, la ora aceea, se ducea la piață.

Și cum în drumul lor treceau pe lângă casa unui căpitan, ordonanța acestuia îi oferea uneori vulturului mâncare, pe care pasărea o refuza fără remușcări.

„Aproape în fiecare dimineaţă când mergeam spre şcoală, îl însoţeam din urmă pe Ilie, mergând agale către piaţă – că piaţa cu toate ale ei era în centrul oraşului – la Biserica Sfinţii Îngeri, şi mergeam împreună o bună bucată de drum. […]

Într-o zi, pe când treceam amândoi pe lângă poarta căpitanului Negoiţă, ordonanţa acestuia l-a oprit pe Ilie şi i-a pus dinainte o cratiţă cu tocană. Ilie s-a uitat la ea, i-a mulţumit soldatului în legea sa, şi şi-a continuat drumul, cum făcea în fiecare dimineaţă, fără să se atingă de bunătăţile burghezeşti“, povestește preotul.

Citeste si FOTOREPORTAJ EXCLUSIV Colțul de Rai din România în care te simți ca-n Austria. Semmeringul din Munții Banatului, construit după chipul și asemănarea Semmeringului din Alpi

Vulturul se împrietenise și cu copiii, și copiii cu el, și cea mai mare plăcere a lui era să „joace fotbal” cu ei.

„Îl vedeam pe deasupra caselor, planând, apoi după câteva minute ateriza lângă noi. Copiii nu mai aveau teamă de el şi îl chemau să se joace. Când vedea mingea, vulturul se repezea la ea“, povestea buzoianul Matei Anton pentru adevarul.ro

Vulturul Ilie, înmormântat în cimitirul din Buzău, ca orice cetățean

Moartea lui Ilie a fost una tragică și mai ales nedreaptă. Pentru că Ilie a trăit în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, sfârșitul i-a venit de la un solda neamț. Militarii nemţi care împânziseră orașul Buzău în acea vreme au pus pariu pe viaţa vulturului. Un soldat a ochit şi vulturul s-a prăbuşit pe peron.

Uciderea lui Ilie a îndurerat întreaga comunitate buzoiană. Copii, tineri, bătrâni l-au condus pe ultimul drum, vulturul fiind înmormântat în Cimitirul Dumbrava, ca orice cetățean al orașului. Bătrânii spun că mormântul vulturului ar fi rezistat câţiva ani, pe o alee din dreapta capelei, însă a dispărut odată cu extinderea cimitirului.

În memoria lui Ilie, fabrica de bere de la Buzău a pus numele ”Vulturul” unui sortiment de bere.