Mihaela Epurianu a fost din 1998 până în 2004 profesor la câteva şcoli din mediul rural. Timp de 6 ani de zile după terminarea facultăţii de psihologie s-a zbătut în lipsuri şi frustrări, într-un sistem de educaţie care nu i-a oferit nicio şansă: doar posturi de profesor navetist la şcoli precum cele din Poieni, din Victoria sau din Dancu.
Un master la o cunoscută universitate americană avea să-i schimbe radical şi definitiv viaţa. A urmat acolo doctoratul, iar acum este cadru universitar, predând cursuri de psihologie la Monclair State University, New Jersey.
„Aici, în SUA, lucrez ca psiholog la un cabinet particular, unde majoritatea pacienţilor sunt imigranţi din diverse ţări. De asemeena, lucrez şi ca profesor la Montclair State University din New Jersey, unde predau cursuri în departamentul de psihologie. Specializarea postdoctorală în farmacologie clinică este de fapt un program de Master online pe care îl fac din dorinţa de a învăţa mai multe despre tratamentul medicamentos al diverselor afecţiuni psihologice.
În cei 4 ani în care am predat în Iaşi m-am luptat cu obstacole mai mult sau mai puţin tipice situaţiei de profesor începător. În acei ani mi-a venit ideea să studiez mai mult psihologia, mai ales cea a copilului şi a adolescentului. În România aveam mulţi elevi care veneau cu situaţii personale disperate şi îmi cereau sprijinul, mulţi dintre ei copleşiţi de traume şi resimţind efectele negative ale contextului politic şi economic din România la sfârşitul anilor ’90”, povesteşte Mihaela, potrivit ziaruldeiasi.ro.
De la profesor navetist, ieşeanca a ajuns să fie iubită de studenţii din SUA, care sunt captivaţi de metodele didactice interactive şi inovatoare cu care aceasta lucrează.
„Datorită bazei teoretice solide cu care am venit din România şi a obişnuinţei de a citi şi de a scrie lucrări aprofundate pe teme relevante, cerinţele de la master şi doctorat nu au fost greu de îndeplinit. Am venit din România şi cu sârguinţa şi seriozitatea pe care mi-au cultivat-o părinţii mei, care m-au încurajat mereu să iau şcoala în serios şi să nu mă dau bătută de obstacolele care îmi ies în cale. Ei au înţeles pasiunea mea pentru studiul limbii engleze încă din şcoala generală, şi mi-au acordat tot sprijinul necesar pentru a studia aprofundat această disciplină. Le datorez lor faptul că mi-au fost modele de onestitate, dăruinţă, căldură sufletească şi respect reciproc”, spune profesorul ieşean din New Jersey.