Cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei se află în România, mai exact în localitatea Cajvana, din județul Suceava. De-a lungul timpului, în jurul acestui arbore s-au țesut numeroase legende care mai de care mai interesante și mai uluitoare.
Una dintre legende spune că arborele a fost plantat după marea invazie a tătarilor din 1241- 1242, în timpul căreia toți localnicii de pe teritoriul actual al localității Cajvana ar fi fost omorâți de către invadatori, iar trupurile neînsuflețite au fost puse într-o groapă comună deasupra căreia a sădit acest stejar.
Bătrânii din Cajvana spun că la umbra cestui stejar s-a odihnit însuși domnitorul Ștefan cel Mare și armata sa în anul în jurul anului 1476 când ar fi avut loc bătălia de la Războieni.
„Legenda stejarului are mai multe etape. Într-o primă fază se spune că a fost răsădit de localnici ca să-şi aducă aminte de năvălirile tătare. Apoi, o a doua etapă vizează venirea domnitorului Ştefan cel Mare pe aceste meleaguri”, a explicat Gheorghe Pîţu, profesor de istorie la Liceul Tehnologic din Cajvana.
Nu se știe dacă aceste legende sunt adevărate sau nu, cert este faptul că stejarul multisecular a fost declarat de către Academia Română în urmă cu câțiva ani, monument al naturii de către. Potri
Un studiu realizat de către profesorul universitar Adrian Pătruţ din Cluj-Napoca, arată că stejarul are peste 800 de ani, fiind astfel cel mai bătrân copac din România şi chiar din din sud-estul Europei.
„Prin dimensiunile sale remarcabile, stejarul de la Cajvana, este cel mai mare din sud-estul Europei şi al 13-lea, în privinţa circumferinţei, printre stejarii europeni. Volumul său total actual este estimat la 85 de metri cubi (h = 20.1 m; cbh = 11.01 m). În prezent, el se află în stare de declin, datorită vârstei şi intervenţiei nefericite a factorului uman după 1990. Investigarea trunchiului, care arată absenţa unor ramuri majore, sugerează că, în urmă cu un secol, volumul său ar fi fost în jur de 140 m3”, a declarat profesorul Adrian Pătruţ.
Din păcate la declinul stejarului multisecular au contribuit de-a lungul timpului și lucrările de asfaltare a drumului realizate în 1985- lucrare care a impus tăierea unei rădăcini mari, dar și creşterea continuă a traficului pe drumul judeţean aflat la doar câţiva metri de trunchiul arborelui, precum și lipsa de limitare a vitezei şi tonajului vehiculelor grele în apropierea copacului.
„Deşi procentajul ramurilor uscate din coroană depăşeşte 15 procente, starea de vegetaţie a stejarului poate fi considerată încă satisfăcătoare. Dacă însă nu se vor lua foarte curând măsuri de protecţie şi de limitare a traficului, starea sa s-ar putea deteriora rapid”, a mai precizat Gheorghe Pîţu.