Jose Luis Coche Inciarte, un fost jucător de rugby la o echipă din Uruguay, a avut parte de o experiență îngrozitoare, după ce avionul în care călătorea alături de colegii săi de echipă s-a prăbușit în munții Anzi, la 13 octombrie 1972, iar pasagerii rămași în viață au fost nevoiți să-și mânânce prietenii morți, din cauza lipsei oricărei alte surse de hrană.
Bărbatul își amintește cum și-a luat la revedere de la logodnica lui și s-a urcat alături de prieteni în avionul care ar fi trebuit să-i ducă către o vacanță de vis în Santiago, Chile. Călătoria s-a transformat în scurt timp într-un coșmar, când aeronava s-a prăbușit în munții Anzi, și doar 27 de pasageri din partea din față a avionului au mai rămas în viață.
În momentul în care supraviețuitorii au reușit să iasă din aeronavă, au realizat că se aflau în mijlocul unui pustiu înghețat, unde zăpezile îi îngropau până la mijloc.
Jose povestește cum în prima noapte a îngrijit un tânăr de doar 19 ani, pe care a încercat să-l încălzească cu propriul trup pentru a supraviețui frigului îngrozitor. Pasagerii s-au ajutat unii pe ceilalți, au topit zăpada ca să nu moară de sete și au împărțit între ei puținele rații de mâncare pe care le mai aveau. Echipajul găsise și un radio funcțional, unde au aflat că autoritățile demaraseră operațiunile de salvare pentru a-i găsi.
Oamenii au fost extrem de deznădăjduiți când, după 10 zile, au aflat că operațiunile de salvare au fost sistate, iar pasagerii au simțit în acel moment că nu mai au nicio scăpare. Oamenii rămăseseră fără nicio sursă de hrană și s-au confruntat cu cea mai îngrozitoare decizie, aceștia erau nevoiți să-și mănânce prietenii morți pentru a rămâne în viață.
Jose își amintește că, deși a avut o repulsie groaznică când se gândea că trebuie să mănânce carne umană, instinctul de supraviețuire a înfrânt, notează publicația Daily Mirror.
„Mi-am mâncat prietenii morți ca să rămân în viață. Să mânânci carne umană nu este deloc ușor. Corpul tău trebuie să forțeze mintea să facă treaba asta. Gura mea nu se deschidea, iar atunci când o deschideam, chiar dacă luam o bucată în gură, nu puteam să o înghit. Am simțit o repulsie incredibilă.”, își amintește bărbatul.
Se pare că șirul tragediilor nu se terminase pentru echipajul greu încercat, deoarece la 16 zile după prăbușirea avionului, oamenii au fost spulberați pe neașteptate de o avalanșă. Echipajul care se adăpostea în epava avionului a rămas blocat în fuzelaj timp de trei zile, iar în urma acestui incident piciorul lui Jose se cangrenase.
„Am fost nevoit să fac o tăietura adâncă în picior pentru a elimina puroiul și a evita amputarea. Din cauză rănilor și a durerii, nu am mai putut mânca și am slăbit 45 de kg, jumătatea din greutatea mea corporală”, povestește bărbatul.
La data de 12 decembrie, pasagerii au trimis trei membri ai echipajului pe care îi pregătiseră dinainte oferindu-le mai multă mâncare și condiții mai bune de odihnă, ca să meargă până în Chile, și să ceară ajutorul.
Roberto Canessa, Nando Parrado și Antonio ‘Tintín’ Vizintín au fost cei care au plecat să aducă ajutoare. Roberto Canessaș și Nando Parrado au reușit, în mod miraculos, să traverseze Anzii și să ajungă în Chile. Doar Antonio ‘Tintín’ Vizintín s-a întors la aeronavă.
Jose, într-un moment de disperare, a decis că dacă ajutoarele nu vor veni până la data de 24 decembrie, acesta va renunța să mai lupte pentru propria supraviețuire și își va permite să moară.
La 72 de zile de la prăbușirea avionului cu 42 de suflete în munții Anzi, cei rămași în viața au auzit pentru prima dată sunetele salvatoare ale elicopterelor care veneau să îi scape de la un sfârșit tragic.
Jose a petrecut ziua de 26 decembrie împreună cu mama și de logodnica, dar și alături de cei 16 supraviețuitori ai accidentului. Din cauza condițiilor dure pe cale le-au înfrunat, Jose și restul echipajului aveau o înfățișare scheletică, astfel că familiile abia i-au recunocut.
Jose Luis ‘Coche’ Inciarte a jurat că va trăi o viață simplă și frumoasă în memoria tuturor celor care au pierit în tragicul accident. Acesta s-a căsătorit cu logodnica sa, iar în prezent chiar dacă suferă de cancer, se declară recunoscător pentru viața pe care a trăit-o.
Povestea incredibilă a supraviețuitorilor a fost transpusă cinematografic, în filmul „Alive” din 1993, în regia lui Frank Marshall.