Povestea lui Carol, băiatul care nu îşi poate folosi mâinile şi picioarele, dar a absolvit Dreptul cu nota 10. Familia l-a susţinut necontenit iar mama sa i-a fost alături la facultate, scria ce îi dicta fiul. Tânărul a povestit despre greutăţile, lecţiile, ambiţiile şi visurile sale.
„Cinci ani, n-am fost înregistrat ca persoană cu dizabilităţi. Părinţii mei au refuzat categoric, sperând să fiu doar un copil care se dezvoltă mai greu”, a dezvăluit acesta, care a avut primul şoc la grădiniţă: „Toţi copiii puteau alerga, iar eu, nu! Atunci am văzut diferenţa. Mai ales când colegii au început să mă evite, iar unii fugeau de-a dreptul, după ce li s-a spus acasă că aş putea fi contagios. N-a fost uşor să înţeleg ce se petrece în jurul meu. Dar cu timpul, m-am obişnuit. Când trăieşti într-o lume care arată altfel decât tine, înveţi să ignori răutăţile”.
„Cei mai mulţi dintre colegi interacţionau pentru prima dată cu o persoană cu dizabilităţi. La fel şi profesorii. Erau surprinşi că răspundeam la seminarii sau că-mi alegeam anumite cursuri opţionale. Până într-o zi, când profesorul de Retorică ne-a propus să susţinem un discurs. M-am oferit eu. Le-am vorbit colegilor despre persoanele cu dizabilităţi şi despre curajul de a accepta ceea ce nu poţi schimba. Am vorbit despre puterea de-a ne respecta şi de-a ne iubi aşa cum suntem. La final, toată clasa plângea, inclusiv profesorul. Pot învăţa orice, dar nu pot să scriu. Unii profesori au fost de acord să susţin examenele oral. Alţii, nu. Atunci, mă aşezam cu mama în ultima bancă, să-i pot dicta ce învăţasem, iar ea să scrie”, a mai spus Carol Mărginean, potrivit Direcţiei de Asistenţă Socială Deva.
„Vorbeşte fluent două limbi străine şi a fost cel mai bun din clasă la limba română. De două săptămâni, a absolvit Facultatea de Drept din Sibiu. Şi-a luat licenţa cu nota 10, iar acum se gândeşte la master. Numele lui este cel mai lung cuvânt pe care l-a scris vreodată şi fără ajutorul cuiva, n-ar putea merge decât de-a buşilea”, se arată într-un comunicat al DAS Deva.
După ce a terminat Facultatea de Drept din Sibiu cu nota maximă, tânărul își dorește să ajute și alți copii, aflați în situații asemănătoare ca el: „Poate că de-asta am şi ales să fac o facultate de Drept. Ca să dau o şansă şi altor copii sau tineri cu dizabilităţi, ai căror părinţi nu-i pot ajuta, să lupte pentru drepturile lor sau, şi mai grav, îi abandonează”.