Povestea tristă a bunicii Elena. Desculţă prin zăpadă, la 83 de ani!”Mi-ar plăcea o bucăţică de carne şi o turtă cu zahăr, de Crăciun!”

O poveste demnă de un roman. Elena Macovei este o bătrână greu încercată de viaţă. Femeia trăieşte într-o sărăcie lucie alături de fiica sa bolnava mintal. Amândouă îşi duc existenţa într-o casă din chirpici, cu acoperiş de azbest, pământ în loc de podea şi fără curent electric. Femeia nu are pensie şi niciun alt venit, iar medicamentele sunt un lux pentru ea, un lux pe care nu şi-l poate permite.

În ciuda gerului de afară, bătrâna merge desculţă prin zăpada îngheţată, camera în care stă este neîncălzită, iar pe post de pat are câteva scânduri sprijinite în nişte pari. 

Se bucură când îi vin oameni pe bătătură. „Am auzit lătratul câinilor şi am ieşit repede. Am câinii aceştia care ma anunţă când e cineva în curte. Sunt şi ei flămânzi şi îngheţaţi ca şi mine. Eu de trei zile nu am mâncat nimic. Fata mea este bolnavă cu capul. Este greu, foarte greu”, spune femeia.

A avut un băiat, care i s-a prăpădit la numai de 45 de ani. El mergea la muncă şi o ajuta foarte mult. Avea ce să mănânce şi nu suferea de frig. Acum a rămas la mila Domnului.

Bătrâna nu mănâncă cu zilele, s-a obişnuit să flămânzească şi singurele lucruri pe care şi le doreşte sunt o pereche de ghete şi o plapumă. Pe masa de Crăciun, îşi doreşte o bucăţică de carne şi o turtă cu zahăr.

„Multe ar mânca omul! Mi-ar plăcea o bucățică de carne fripta şi o turtă cu zahăr, în ziua de Crăciun. Dar nu am de unde. Nu-i nimic. Eu nu mă supăr. M-am învăţat. Stau aşa, flămândă. Nu cer la oameni, ca sunt şi ei necăjiți. Abia au pentru ei. Am vecini buni. Îmi mai aduc lemne, câte o bucățică de mâncare. Să le dea Dumnezeu sănătate!”, mai spune bătrâna.