Povestea tulburătoare a căpitanului Dan Sandu. Şi a fost, într-adevăr, ultima lui misiune, deşi nu la moarte se referea atunci când îi promisese soţiei că nu va mai pleca în nicio altă cursă după aceasta. Căpitanul s-a îmbarcat, aşadar, pentru ultima dată, la bordul navei MV Vantage Wave, care naviga în largul coastelor Indiei, scrie Antena 3
La scurt timp de la îmbarcare, Sandu a început să se simtă rău.
„Nu vă faceți griji. Totul va fi bine„, şi-a liniştit soţia într-un ultim e-mail, trimis în luna aprilie 2021.
Dar nu a fost. Căpitanul a decedat, trupul său a fost pus într-un congelator iar nava a plecat într-o cursă de șase luni, în care a fost respinsă, rând pe rând, în porturile lumii atunci când a încercat să debarce cadavrul în vederea repatrierii.
Căpitanul Dan Sandu era la un pas să renunţe la această misiune. Soţia lui, Gabriela, aproape l-a convins să rămână acasă. Căpitanul era, oricum, în pragul pensionării, iar pandemia o speriase pe femeie, care nu voia ca soţul ei să contracteze virusul ucigaş în deplasările lui. Mai ales că nava MV Vantage Wave urma să ridice ancora dintr-unul dintre şporturile Indiei, ţară în care o nouă mutaţie a virusului SARS COV 2 făcea ravagii.
În cele din urmă, Dan Sandu s-a răzgândit şi a urcat la bord.
Căpitanul Dan Sandu și-a început cariera în regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Prima călătorie a făcut-o în anii ’70, în China, la câteva luni după moartea lui Mao Zedong.
Prin anii 2000, Dan Sandu s-a gândit pentru prima dată să renunţe la meseria de marinar. Începuse să nu se mai regăsească în ea. Echipajele deveniseră mai mici, iar căpitanii își petreceau o mare parte din timp uitându-se la un ecran de computer. Şi totuşi nu a făcut-o.
În 2017, Chile i-a acordat căpitanului Sandu certificatul Magellan pentru navigarea în strâmtorile dificile ale Americii de Sud.
Pe 27 martie, căpitanul Sandu a sosit în India pentru a se îmbarca pe Vantage Wave. La bordul navei se aflau 25.000 de tone de lingouri de aluminiu ce urmau să ajungă în portul chinez Guangzhou.
Pe 15 aprilie, nava a ridicat ancora, îndreptându-se spre Singapore. La bordul navei erau deja două cazuri de infectare cu coronavirus. Două zile mai târziu, comandantul s-a retras în cabina lui, acuzând simptome de răceală. Comanda vasului a fost preluată de ofiţerul-şef.
Pe 19 aprilie 2021, marinarul a murit la bordul navei. Repatrierea lui a devenit mai mult decât o problemă sanitară, era o problemă statală.
Echipajul a depus cadavrul în congelatorul navei, în care, de regulă, sunt depozitate rezervele de carne, legume și alte alimente. Membrii echipajului sperau ca repatrierea să se facă repede. Dar aventura era abia la început.
Regulile stricte adoptate de porturile lumii, mai cu seamă după izbucnirea pandemiei, împiedică descărcarea cadavrelor suspectate de contaminare cu coronavirus. Se ajunge, astfel, la situaţii absurde în care membrii defuncţi ai echipajelor sunt condamnaţi să petreacă luni de zile la bordul navelor, depozitaţi în congelatoare destinate alimentelor.
Nava s-ar fi putut întoarce în India, unde restricțiile anti-COVID nu erau la fel de dure ca în porturile din Asia de Est, însă Nicholas Papalios, proprietarul navei, s-a opus pentru că livrarea mărfii ar fi fost întârziată.
Pe 22 aprilie, nava a sosit în Indonezia. Aici a fost făcută prima solicitare de debarcare a cadavrului, însă autoritățile portuare au refuzat. Au urmat refuzuri din partea autorităţilor din Singapore, Malaezia și Thailanda. Ambasadorii români din Beijing și Shanghai au intervenit pe lângă guvernul chinez pentru a permite repatrierea lui Dan Sandu. Refuzurile veneau, însă, unul după altul.
Pe 30 aprilie, ambasadorul României în China a anunţat compania Vantage Shipping, care deţinea nava, că Beijingul nu va permite debarcarea cadavrului şi i-a recomandat să se întoarcă în India, singura țară care ar fi permis acostarea în condițiile date. Papalios a decis, însă, ca nava să ajungă în China.
Pe 6 mai, nava și-a oprit motoarele în largul orașului-port Guangzhou. Marfa a fost debarcată, cadavrul, însă, nu. Diplomaţii chinezi şi români, asigurătorii şi agenţii au încercat, pe toate căile, să obțină o derogare de la politica strictă a Beijingului privind COVID. Nu au reuşit.
În condiţiile în care nicio ţară nu era de acord cu debarcarea trupului neînsufleţit, armatorul a cerut familiei permisiunea de a arunca trupul în mare sau de a-l incinera. Familia a refuzat.
În România, Andrei Sandu, fiul căpitanului, a angajat un avocat pentru a încerca să obțină o rezolvare a situației.
Încolțit de reporteri, care voiau să știe ce va face guvernul în acest caz, premierul Florin Cîțu a declarat că își va pune miniștrii să se asigure că trupul lui Dan Sandu nu va fi aruncat în mare.
Între timp, nava s-a oprit pentru reparații în largul Vietnamului. Deşi autorităţile i-au promis armatorului, în primă fază, că vor fi de acord cu debarcarea cadavrului, ulterior s-au răzgândit.
La finele lunii august, văduva lui Dan Sandu a contactat prin e-mail ambasadele române din Asia, solicitând informaţii despre măsurile convenite de armator cu diplomații pentru ca soțul său să fie adus acasă. Răspunsurile ambasadelor au şocat-o pe femeie. Una după alta, diplomaţiile din Singapore, Vietnam și Malaezia au răspuns că firma lui Papalios nu le-a contactat pentru ajutor.
După Singapore, au urmat Sri Lanka și Emiratele Arabe Unite. Alte refuzuri.
Într-un final, la sfârșitul lunii septembrie, autorităţile portuare din Fujairah au trimis o echipă la bord, care să examineze trupul înghețat al căpitanului și să-şi dea ok-ul pentru repatrierea acestuia într-un sicriu de zinc. Specialiştii au ajuns la concluzia că bărbatul a decedat în urma unui infarct, fără a oferi, însă, garanții absolute.
După ce sicriul a ajuns la Institutul Medico-Legal din București, Andrei Sandu a mers să identifice cadavrul. Înmormântarea a avut loc pe 19 octombrie. Dan Sandu a ajuns pe pământ românesc la aproape jumătate de an de când a plecat de acasă să străbată pentru ultima oară mările.