Povestea tulburătoare a Mariei. Maria Dinu și-a cunoscut soțul în urmă cu 35 de ani, la Câmpina, unde el lucra la foraje. După ce s-au căsătorit, s-au mutat împreună în mijlocul pădurii, bărbatul renunțând la serviciul pe care-l avea la Câmpina ca să se ocupe de săparea fântânilor. Ani de zile, cei doi s-au îndeletnicit cu săpatul fântânilor și din asta își câștigau banii. Dar după moartea bărbatului, în urmă cu 13 ani, Maria nu s-a mai putut ocupa singură de fântâni.
Cu toate astea, nu s-a dat în lături de la munci grele. Muncește cu ziua ori de câte ori este solicitată și sapă morminte. Până de curând, nu primea de la stat decât un ajutor social de 170 de lei. Recent, și-a depus dosar de pensie și i s-a suspendat ajutorul social.
„E greu când ești singur că n-ai niciun ajutor. Când moare cineva, mă cheamă și facem groapa. Când sunt ploi și e noroi, când e iarnă, pământul e înghețat. Cam o zi jumate ne ia să facem groapa când e pămânul înghețat. O zi dacă pământul nu e înghețat.
Aici nu am cu cine vorbi decât cu câinii și cu Dumnezeu. Până la urmă, eu mă simt bine aici. Îmi plac aerul, pădurea, liniștea.
Câteodată, când mă cheamă, plec cu ziua la lume prin sat, la sapă, la porumb, crap lemne. Mie-mi place să mă duc.
Bărbatul meu are vreo 13 ani de când a murit. Am fost 35 de ani împreună. Ne-am cunoscut la Câmpina, lucra la foraje el, apoi am venit aici. Împreună ne câștigam traiul din fântâni, că el a lăsat serviciul. Ultima fântână a făcut-o de 30 m, săpată numai cu cazmaua și cu lopata. Se băga el în fântână și săpa și noi scoteam cu crivacul. Înainte făceai manual, da acum sunt firme„, povestește Maria Dinu într-un reportaj realizat pentru emisiunea Asta-i România, de la Kanal D.
Ironia sorții este faptul că, deși toată viață a făcut fântâni, acum nu are de unde bea apă. Are un pârâu în apropiere de unde ia apă pentru spălat. Pentru băut, apelează la fântâna unei vecine, de unde cară cu bidoanele.
„Strâng apa de la ploaie să spăl. de băut iau de la o vecină, vin cu bidoanele. Când e secetă, aduc de la fântâni„, spune femeia.
În timpul liber, Maria găsește pace și liniște în mijlocul naturii. Ea își duce existența demnă în bordeiul său, unde soba scoate mai mult fum decât căldură, iar tavanul pare că se prăbușește. Singura sa avere sunt icoanele care împodobesc pereții, pentru că în credință găsește puterea de a merge înainte.