Bărbatul a povestit pentru epitesti.ro că era la o partidă de vânătoare, iar atunci când a fost atacat de urs, s-a blocat complet. Lipsa lui de reacţie ar fi putut avea urmări dintre cele mai tragice dacă nu era salvat de unul dintre cei care-l însoţeau la vânătoare.
„11 noiembrie 2018. Eram la o partidă de vânătoare, la mistreţ, mai sus de Piteşti, în zona Mălureni. Partida s-a desfăşurat normal, până când, spre final, aşteptând gonacii, mi-a apărut în faţă (la o distanţă de 50 – 60 de metri) un urs foarte mare. Niciun urs nu se comportă la fel. A trecut de mine, undeva în lateral dreapta aveam un drum forestier, a ieşit la drumul respectiv şi nu trebuia decât să traverseze râul să plece. În drum, s-a întors efectiv spre mine, m-a fixat şi a luat-o glonţ spre mine. Câteva secunde. Nu ai timp să reacţionezi, să gândeşti.
Am urlat cât am putut de tare la el, dar a continuat să alerge spre mine. Aveam o puşcă, am tras un foc în pământ, la 10 metri în faţă, să încerc să-l sperii. Când am văzut că tot continuă să alerge, m-am blocat efectiv şi m-am întors cu spatele pe după un pom […]. A venit şi m-a luat de picior”, povesteşte Adrian.
Muşcăturile fiarei i-ar fi putut fi fatale dacă nu ar fi avut foarte mult noroc. Ursul îi frângea oasele cu uşurinţa cu care un copil rupe o grisină.
„Gata, m-a luat de picior şi acum mă ia de spate sau de cap. Ce se întâmplă? După ce mi-a dat drumul, am avut noroc că am căzut între doi pomi foarte apropiaţi şi el nu a avut unde să dea din cap. Apoi a încercat să mă ia de cap, din spatele meu. Instinctiv, am ridicat mâna să mă apăr şi atunci m-a muşcat de mâna stângă, unde am acum o tijă de 15 cm. Mi-a rupt osul cum rupe un copil o grisină – atât de uşor. Am tras mâna în jos şi am zis – gata. Sincer, mă aşteptam să mor.
În momentul în care m-a apucat de cap, am zis că e sfârşitul. M-a muşcat de cap, am avut un colţ la 2 mm de carotidă şi încă unul la 4 mm de unde se îmbină coloana vertebrală cu cutia craniană”, a continuat bărbatul.
După incident, vânătorii au făcut adresă către Ministerul Mediului pentru eliberarea unei autorizaţii pentru împuşcarea unui exemplar de urs şi a doi lupi. Autorităţile le-au eliberat autorizaţie doar pentru împuşcarea lupilor.
„Unul dintre băieţii care participau la vânătoare era la aproximativ 30 de metri în spatele meu. Din câte am înţeles (fiindcă eu nu mai auzeam decât mârâitul, balele cum îi curg pe faţă şi blana între degete), Nicu – acest băiat care a fost Dumnezeul meu, a urlat foarte tare, a aruncat cu pietre. Într-un final, ursul m-a lăsat”.
„Şi dacă muream, nici atunci nu se dădea hârtie. Nu susţin acordarea de autorizaţii pentru a împuşca un urs de dragul de a-l împuşca […]. Dar copiii noştri nu pot să se joace liniştiţi pe uliţele satelor, nu mai poţi să campezi peste noapte la munte, nu poţi să te duci la pensiune. Toată lumea ştie cum urşii se plimbă nestingheriţi pe străzi. Trebuie redus numărul de exemplare de urs. De când s-a interzis vânătoarea la urs, în 2016, ursul fiind în vârful lanţului trofic nu are prădători, doar vânătorii pot ţine populaţia de urs sub control”, a conchis Adrian Sima.