Povestea uluitoare a interlopului din Militari ajuns călugăr în Muntele Athos. Este și cazul lui Mădălin, un cocalar ce spărgea locuințe, fura și făcea legea în Sectorul 6 din Capitală, despre care foarte multă lume spunea că va înfunda pușcăria pentru tot restul vieții, dar care acum, a ajuns să se roage pentru oameni în pustie.
Povestea interlopului Mădălin din Militari ajuns pustnicul Varsanufie în muntele Athos l-a impresionat atât de tare pe sociologul și profesorul universitar Bruno Ștefan încât a transpus o întâlnire cu oaia rătăcită a Domnului care s-a reîntors la turma sa în cartea „Cocalarul şi vinul sfinţit”.
În capitolul „Despre voia și puterea Lui Dumnezeu”, sociologul vorbește pe larg despre destinul neobișnuit al cocalarului tipic de București ajuns unul dintre cei mai arzători rugători către Dumnezeu din Athos.
„Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunnidu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.
În continuare profesorul povestește că atunci când s-a mutat în cartierul Militari, apartamentul i-a fost spart de trei ori în jumătate de an. Banda lui Mădălin a fost implicată în toate cele trei spargeri. Cei mai mulţi vecini se temeau de el, căci pe unii îi bătuse şi îi tăiase cu cuţitul. În ciuda sesizărilor la poliţie el părea de neatins. Reclamanţii se trezeau imediat cu maşinile sau apartamentele sparte, cu copiii maltrataţi ori nevestele hărţuite. La a treia sesizare, poliţistul de proximitate l-a luat de-o parte şi i-a spus să o lase mai moale cu nemulţumirile „dacă vreau să nu o păţesc mai rău”, povestește Bruno Ștefan, în cartea sa.
Autorul subliniază că Mădălin era stăpânul zonei, al locurilor de parcare și peştele celor mai multe prostituate din cartier. Cu timpul, chiar dacă îi spărsese casa, acesta a ajuns să-l simpatizeze pe Bruno Ștefan. L-a decretat oficial fratele lui și a amenințat că cine nu ține cont de asta în cartier, „va avea de-a face cu pumnul lui Mădălin”.
Atunci când a ajuns la penitenciarul Rahova, profesorul a avut o surpriza să dea din nou peste acesta, arestat pentru că spărsese casa liderului PSD din sectorul 6. Acum, Mădălin a ajuns unul din cei mai influenţi puşcăriaşi, devenindu-i chiar ghid în închisoare.
„Discuţiile cu el m-au lămurit asupra multor fenomene sociale care se petrec în închisori şi graţie lui deţinuţii şi gardienii au vorbit liberi despre o serie de subiecte tabu şi mi-au povestit numeroase cazuri neobişnuite, pe care le-am prezentat în câteva povestiri, articole şi studii de caz.
Am reuşit să obţin de la conducerea administraţiei centrale a puşcăriilor autorizaţia să-l angajez în proiectele mele de cercetare, iar munca să-i fie recunoscută oficial şi scăzută din pedeapsă. Cu această autorizaţie am mers cu el ca asistent de cercetare în multe din închisorile patriei, iar ajutorul lui a fost atât de important încât teza mea de doctorat a fost una din cele mai bune lucrări susţinute în ultimii ani la Universitate, iar cartea mi-a fost tradusă imediat în SUA, devenind vreme de 4 luni cea mai bine vândută carte de sociologie. Acest succes a contat decisiv la cererea lui de eliberare condiţionată, el reuşind să iasă din puşcărie cu 2 ani înainte de termen”, continuă mărturia lui Bruno Ștefan.
După eliberarea din închisoare, în viața lui Mădălin se produce o schimbare bruscă care avea să îi impresioneze pe toți cei care l-au cunoscut.
La eliberare, intervine însă unul din acele episoade care par să trădeze o voință mai presus decât cea omenească.
„Mădălin m-a pus în capul mesei alături de el şi le-a cerut maneliştilor să compună pe loc o serie de cântece pentru mine. „Dom’ profesor eşti deştept / i-ai tras pe gabori în piept”, a fost refrenul cel mai cântat în acea seară ca omagiu adus mie – eliberatorul lui Mădălin”.
În a doua seară m-am trezit cu el la uşa apartamentului meu. Venise să-mi vorbească despre planurile lui, despre loviturile pe care voia să le dea şi despre modurile în care vedea reorganizarea bandei lui de tâlhari. Era plin de optimism şi avea chef de băutură. Am scos din cămară un vin mânăstiresc adus de la Muntele Athos de un prieten. A băut bidonul de 2 litri pe nerăsuflate, mi-a mulţumit pentru ajutor şi a plecat să se culce. De-atunci nu l-am mai văzut. Fratele lui mi-a spus că a doua zi s-a dus la biserică – lucru neobişnuit pentru el. S-a spovedit şi apoi a plecat la mânăstirea Neamţ să se călugărească”, mai spune autorul.
Profesorul a mărturisit că o perioadă a pierdut legătura cu Mădălin, însă după câțiva ani merge la Muntele Athos cu câţiva prieteni, unde îi atrage atenția un pustnic român care le vorbea pelerinilor cu entuziasm despre Fecioara Maria.
„M-am apropiat să-l ascult şi eu. Călugărul care mă însoţea mi-a şoptit că cel care vorbeşte este pustnicul Varsanufie, un cucernic capabil să vadă în oameni trecutul, bolile sau dorinţele lor. Varsanufie a fost cel care l-a gonit pe Traian Băsescu afară din Muntele Athos anul trecut.
Când a aterizat pe helioportul de la mânăstirea Marea Lavră, cei mai mulţi călugări români s-au apropiat să-l vadă, să-l audă şi să dea mâna cu presedintele României, mai ales că venise cu o donaţie importantă pentru cele mai multe schituri şi chilii româneşti. Dar Varsanufie i-a strigat să plece, căci a făcut un legământ cu necuratul şi are întotdeauna doi draci în spatele lui. Toți călugării au făcut atunci câţiva paşi înapoi, iar stareţul Marii Lavre i-a spus lui Traian Băsescu că nu îl poate găzdui peste noapte dacă pustnicul a văzut aşa ceva în jurul lui”, continuă relatarea sociologul care a avut surpriza să constate că pustnicul e văzător cu duhul.
Atunci când a ajuns în dreptul lui Varsanufie, acesta îl întreabă dacă nu-l recunoaște. De gât avea agăţată o icoană despre care călugărul însoţitor îi spune că e „o icoană a Fecioarei Maria venită pe mare direct lângă chilia lui, făcătoare de minuni, de care nu se dezlipeşte de câţiva ani”.
„- Știam că ai să vii, mi-a spus el. Te-am chemat în toate rugăciunile mele să-ţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii.
– Despre ce vorbeşti? – l-am întrebat. Despre experienţa noastră prin puşcării?
– Nu dom’ profesor, ci despre schimbarea pe care ai făcut-o în mine după eliberare. Ții minte că mi-ai dat să beau atunci o sticlă de vin mânăstiresc? N-am putut să dorm toată noaptea. Maica Domnului mi-a apărut în faţa ochilor şi mi-a spus să renunţ la stilul meu de viaţă şi să merg în calea Fiului Ei. M-a cutremurat atât de mult încât a doua zi m-am dus să mă spovedesc pentru prima oară în viaţă. Preotul mi-a spus că mă aştepta, că şi lui i-a apărut Fecioara Maria care i-a spus să-mi îndrepte paşii spre mânăstire.
Am fost întâi la Neamţ, iar după ce am primit numele Varsanufie am venit pustnic aici. M-am mutat în chilia pustnicului Visarion, care murise recent – o peşteră săpată în stâncă lângă mare. Într-o noapte marea a devenit dintr-o dată agitată, iar o lumină puternică ieşea din ea până la cer. Am fugit la ţărm şi am văzut că lumina însoţea o icoană care se îndrepta spre mine. Am înnotat până la ea fără să mă tem de marea agitată şi am adus-o în chilia mea. A doua zi am pus-o în schitul Prodromu dar când am ajuns la mine în chilie ea era agăţată de-asupra patului. De-atunci o port mereu cu mine şi ea m-ajută să văd în oameni bolile şi nefericirile lor, minciunile şi greşelile vieţii lor”, relatează Bruno Ștefan.
La finalul capitolului, profesorul Bruno Ștefan povestește cum l-a impresionat câtă înțelepciune avea în cuvintele sale pustnicul Varsanufie care cândva a fost interlopul Mădălin din Militari.
„Am stat ore întregi ascultându-l. Analfabetul de altă dată devenise acum un cucernic studios. Vorbea despre scrierile Sfinţilor Părinţi cu o siguranţă pe care n-am întâlnit-o nici la cei mai docţi profesori. Limbajul elevat, cuvintele alese cu grijă, smerenia şi bunătatea luase locul argoului de cartier, aroganţei şi violenţei din trecut. O schimbare atât de profundă nu am întâlnit până acum la nici un alt om.
La despărţire m-a rugat să duc ceva acasă. Mi-a dat 7 sticle de vin şi mi-a spus să dau câte una fiecărui membru al bandei lui: lui Jean Haiosu, lui Neluţu Schiopu, lui Fane de la etajul 4, lui Sile Șmenaru, lui Vasea de la parter, lui Gigi Bale Lungi şi lui Gelu Frumuşelu”, a conchis sociologul.