Gloria Bistriţa a fost, între 1975 şi 1990 una dintre cele mai bune echipe din Divizia B, dar termina de cele mai multe ori doar pe locul 2, ratând promovarea. Motivul: centre muncitorești mult mai puternice, Hunedoara, Galați sau Baia Mare, dar şi centre studențești importante, Cluj-Napoca sau Timișoara, aveau prioritate în ochii oficialităților comuniste
„Bagă-ți mințile în cap. Încă nu ți-a venit rândul cu Bistrița ta!”, i se spunea deseori lui Jean Pădureanu, scrie sportulbistritean.ro.
În martie 1980, la Bistrița a avut loc una dintre cele mai așteptate partide din istoria Gloriei. Corvinul Hunedoara trebuia să revină în Divizia A și pentru asta era obligatoriu să treacă de echipa bistrițeană. La 35 de ani, Mircea Lucescu era antrenor, dar și jucător activ la Corvinul. A venit la Bistrița cu o garnitură formată din fotbaliști experimentați ca Dumitrache sau Nunweiller, dar și din tineri ca Andone, Gabor sau Klein. Corvinul era pe primul loc în Seria a III-a a Diviziei B după 20 de etape, iar Gloria era pe locul 2, la doar 3 puncte. Peste 10.000 de spectatori au venit la meci în acea duminică. Chiar dacă jocul a fost la discreția bistrițenilor (28-4 șuturi pe poartă, 19-2 la cornere), scorul final a fost 2-1 pentru Corvinul. Două lansări pe partea dreaptă a apărării Gloriei, suspect de lejeră după cum spun martorii oculari, și zeci de șuturi dubios de imprecise la poarta oaspeților au dus la acest rezultat final.
Iată cum arăta caseta tehnică a meciului:
Gloria – Corvinul 1-2 (0-1)
Stadion Progresul; teren moale; timp închis; spectatori: 10.000; Au marcat: Georgescu (min.75 din 11 m) pentru gazde, respectiv Văetuș (min.40), Gabor (min.71) pentru Corvinul; Șuturi la poartă: 28-4 (pe poartă: 14-3); cornere: 19-2.
Gloria: Gavrilaș – Pantelimon (min. 75 I. Alexandru), Cervenschi, Filipoi, Ferencz – Butuza, Damian (61 Dănilă), Georgescu – Nicolae, Moga, Berceanu.
Corvinul: Ion Gabriel – Nicșa, Mierlă, Andone, Bogdan – R. Nunweiller, Dumitriu IV, Klein – Lucescu, Dumitrache (min.84 Gălan), Văetuș (min.71 Gabor).
„Chiar dacă era superplanificată și controlată, economia avea nevoie de mici aranjamente și în acea vreme. România intrase într-o criză economică majoră și intreprinderile se descurcau greu cu materia primă. Hunedoara era un centru extrem de important pentru furnizarea materialelor de construcție, iar Bistrița construia din plin cartierele de blocuri pe care le vedem azi. Circa 2000 de apartamente se dădeau la cheie în fiecare an și era nevoie de multe materiale pentru așa ceva. Legenda spune că a doua zi după meci, venite de la Hunedoara, au intrat în gara Bistrița 16 vagoane de fier beton și alte câteva de zgură. Nu le-am văzut, dar toată lumea era convinsă că erau răsplata bistrițenilor pentru victoria Corvinului. Gloria a fost sacrificată mereu pentru interesul general al comunității!”,spune Constantin Sănduță, pe atunci președintele Consiliului Județean pentru Educație Fizică și Sport Bistrița-Năsăud.
Mai multe despre acest meci, AICI.
Relațiile bune au continuat. Remus Vlad, secundul lui Mircea Lucescu în acei ani, a preluat-o pe Gloria și a promovat-o în prima ligă imediat după Revoluţie.