Faizan Aslam vine din districtul Lodhran, din conflictuala provincie Punjab. Are 25 de ani, iar de mai bine de un an studiază Traducere şi interpretare – engleză – germană, la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Vine dintr-o familie săracă, dar numeroasă, având încă patru frați.
Citește și: Anchetă în Pakistan după uciderea a 6 frizeri, găsiți împușcați în cap în același oraș
Tânărului pakistanez i-a plăcut să învețe și și-a depășit condiția. Știe 10 limbi străine iar visul său cel mai mare este să devină traducător, dar și să obțină cetățenia română. Îi place în Iași iar viața din România este, pentru el, un adevărat vis.
„ În anul 2016 am terminat clasa a XII-a, dar familia mea, fiind foarte săracă, mi-a spus că nu are bani pentru mine ca să studiez, mai departe, un program de licenţă. Cu toate acestea, eu le-am spus că visul meu este să studiez foarte mult, şi să termin chiar şi o Şcoală Doctorală. Şi atunci ei mi-au răspuns că va trebui să mă descurc singur. Înainte de a veni în România, am studiat limba chineză, în Pakistan, cu o bursă primită de la Universitatea din Beijing. Am şi lucrat la Ambasada Chinei, în calitate de traducător. Dar nu a fost suficient, deoarece aveam nevoie de diplomă pentru un loc de muncă permanent. Astfel, am aplicat pentru bursă Erasmus în 10 ţări, şi doar România a acceptat dosarul meu. Aşa că am venit aici..”, a povestit Faizan, potrivit newsweek.ro.
Înainte de a venit în România, pakistanezul s-a interesat despre cum e țara noastră și a primit cele mai bune păreri. Sărăcia din România a devenit deja „celebră”, astfel că tânărul s-a temut de cum va fi viața aici.
„Sincer să fiu, la început am fost puţin îngândurat pentru că, în celelalte ţări, părerile despre România nu sunt bune. Familia şi prietenii mi-au spus să nu vin aici pentru că e foarte greu şi nu o să mă descurc. Dar eu am zis: „Nu! Eu vreau să merg şi să studiez. Accept provocarea asta”. Mi-am spus întotdeauna, „Pot, pot, pot!”, şi am venit. Când am ajuns, prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare. În Pakistan eşti călcat dacă vrei să treci strada. Apoi mi-a plăcut totul: oamenii, cultura, ţara… Am fost şocat. pentru că nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Am zis „Vai, mie îmi place aici!”, a mai povestit străinul.
Până să se pune pe picioare, Faizan a trăit momente grele. Nu avea bani de mâncare, motiv pentru care a trăit doar cu apă aproape un an. S-a ambiționat, a învățat limba română și și-a găsit un loc de muncă.
„Am început viaţa mea de student, aici, cu doar 50 de euro în buzunar. Atât am reuşit să salvez, pentru că m-a costat foarte mult biletul pentru avion. În primele 4 zile am băut doar apă. Mi-a fost foarte greu… Nu cunoşteam limba, şi nu mă angaja nimeni. La început, bursa era de doar 300 de lei pe lună. Mâncam o dată pe zi, foarte puţin, iar în rest beam apă. Un an mi-a fost atât de greu din cauza banilor încât nu am mai trecut niciodată, în viaţa mea, prin aşa ceva. Şi îmi era ruşine să cer bani colegilor, aşa că mă descurcam cum puteam. Până am învăţat limba română şi am găsit loc de muncă, unde am fost plătit cu 3.000 de lei. Şi am putut strânge bani ca să-mi ajut şi părinţii bolnavi”, a povestit cu melancolie tânărul student.
Pakistanezul nu mai vrea să revină în țara natală, chiar dacă și-a lăsat familia în urmă. În România a reușit să ajungă tot mai aproape de visul său și nu ar vrea să renunțe când mai are atât de puțin.
„Nu mai vreau să mă întorc deloc în Pakistan, pentru că am găsit linişte şi pace în România. Tot ce este normal pentru voi, aici, pentru noi este un vis, acolo. Acolo salariile sunt de doar 100 de euro pe lună, şi este imposibil să te descurci. România mi-a oferit şansa de a-mi trăi visul pe care nu îl credeam posibil. Tot ce mi-am dorit am găsit aici, şi nu mai vreau să mă întorc acolo unde le-am văzut pe toate: bombe, război, sărăcie… Mi-au murit prieteni la un kilometru distanţă de mine din cauza bombelor. În România avem dreptul să facem ce ne dorim, avem dreptul să vorbim, ceea ce în Pakistan nu există. Aici nu îmi este frică să ies pe stradă, nu stau cu gândul că nu mă mai întorc acasă”, a mai afirmat Faizan Aslam.