Poveştile MONDIALELOR (III). Fotbalul sub stăpânirea „regelui” Pele

Fotbalul avea să capete o nouă dimensiune o dată cu al şaselea Campionatului Mondial, desfăşurat în Suedia. În plan mediatic, a fost primul turneu final transmis în direct la televizor, chiar dacă doar la nivel naţional, pe teritoriul Suediei. În pla sportiv a însemnat consacrarea lui Pele, pe atunci un adolescent de doar 17 ani.

În timp ce în Ungaria erau împuşcaţi Imre Nagy şi alţi lideri ai Revoluţiei maghiare, la Stockholm se dădea lovitura de începere a Cupei Mondiale, la startul căreia se prezentau 12 selecţionate europene şi patru din America. Între acestea din urmă s-a aflat şi Brazilia, formaţie în rândurile căreia a izbucnit o revoltă a jucătorilor, care în cele din urmă au reuşit să-i impună antrenorului echipa de start. Printre titulari şi-au găsit astfel locul Pele, un adolescent necunoscut, şi Garrincha, care îşi câştigase deja faima în Brazilia, dar fusese exclus pentru că fusese diagnosticat ca debil mintal. În semifinale, împotriva Franţei, Brazilia a câştigat cu scorul de 5-2 şi tot cu 5-2 a câştigat finala contra ţării gazdă, sub privirile uimite ale regelui Suediei, Gustav Adolf. Pele a marcat şase goluri în acest turneu, două în finală şi trei în semifinale.

Citeşte şi CM 2014: Poveştile MONDIALELOR (II). Brazilia în stare de şoc şi Miracolul de la Berna

În 1962, astrologi hinduşi şi malaiezieni vestiseră sfârşitul lumii, dar Pământul continua să se rotească, iar privirile microbiştilor de pretutindeni erau aţintite spre Chile, unde începea al şaptelea Campionat Mondial de Fotbal. Pele nu a ajuns prea departe la acest turneu final, el suferind o ruptură musculară în al doilea meci din grupe şi rata restul competiţiei, dar Brazilia strălucea şi fără el şi câştiga al doilea titlu mondial consecutiv.

Alte articole

Cu admiral.ro afli ce ne rezervă sferturile de finală ale Cupei Mondiale de Fotbal

Brazilia și Croația, calificate în sferturile Cupei Mondiale. Sud-americanii s-au distrat pe cinste, vicecampioana mondială a avut mari emoții

Era perioada când se fabricau primele dischete pentru computere, se realizau primele operaţii cu rază laser, Marilyn Monroe îşi pierdea cheful de viaţă, iar finala unui campionat mondial avea să fie dată pentru prima oară la televizor, în transmisie internaţională, alb-negru, însă destul de puţine ţări au avut tehnologia necesară preluării în direct a meciului. Trofeul şi l-au disputat Brazilia şi Cehoslovacia, iar sud-americanii au câştigat cu 3-1, prin golurile lui Amarildo, Zito şi Vava.

Citeşte şi CM 2014: Poveştile MONDIALELOR (I). Fotbalul de dinainte de Război: intrigă, fascism şi inocenţă

În 1966, la Londra era moda fustelor mini, lumea asculta Beatles, iar pe Wembley se inaugura cu mare pompă al optulea Campionat Mondial de Fotbal. Primul mare şoc a fost eliminarea din faza grupelor a Italiei lui Sandro Mazzola şi Gianni Rivera, de către Coreea de Nord. Unicul gol a fost marcat de Pak Doo-ik, un caporal de 24 de ani din armata nord-coreeană, care după victorie a fost avansat sergent.

Arbitrii începeau să se dea în stambă, iar un neamţ, Rudolf Kreitlein, îi dăruia Angliei sfertul de finală cu Argentina, iar un arbitru englez le întorcea germanilor favoarea, ajutându-i să câştige cu Uruguayul. Anglia şi Germania au jucat finala de pe Wembley, pe 30 iulie 1966, aceasta disputându-se cu trofeul pe masă datorită unui câine pe nume Pickles, care a găsit într-un tufiş din sudul Londrei cupa mondială ce fusese furată de la o expoziţie. La meci a asistat şi Regina Elisabeta, care a aplaudat discret din lojă victoria cu 4-2 în prelungiri, a Angliei, care devenea noua campioană mondială.