Totodată, el îşi justifică decizia de a se alătura democrat-liberalilor prin faptul că PDL este partidul care a sprijinit reforma Justiţiei şi adoptarea în Parlament a noilor coduri, ”este un partid cu enorme resurse de expertiză politică, capabile să pună capăt accidentului istoric numit USL”.
”Intru în politică pentru că USL face ţara praf, pentru că nu pot profesa într-o ţară în care se vrea punerea Justiţiei sub ‘papucul’ Parlamentului, pentru că nu vreau să-mi trimit copiii la studii în străinătate, în lipsa unor şcoli performante în ţară, pentru că nu accept mediocritatea agresivă şi miştocăreala dispreţuitoare a USL. De ce o voi face în PDL? Pentru că este partidul care a sprijinit reforma Justiţiei şi adoptarea în Parlament a noilor coduri ale României! Pentru că e un partid care şi-a ţinut nervii şi firea când ţara era pe marginea prăpastiei şi şi-a sacrificat conştient baza electorală pentru a trece ţara dincolo de prăpastie. Merg la muncă în PDL, nu la plăcinte, lapte şi miere. Merg într-un moment greu, de reconstrucţie, dar intru cu determinare şi bune intenţii. Merg în opoziţie, nu la guvernare. Intru pentru că într-un moment de criză a României nu pot sta deoparte. Merg să ofer, nu să primesc”, afirmă Predoiu.
El admite că PDL nu este un partid ”perfect”, dar face un apel pentru ca şi alţii să i se alăture.
”Niciun partid nu e perfect, PDL nu face excepţie, dar e un partid care îşi deschide porţile pentru cei îndrăzneţi. Să facem noi mai mult. Să fim noi mai buni. (…) Am decis (să intru în politică – n.r.) pentru că nu mai pot sta să mă uit cum în fiecare zi lucruri importante în ţara noastră sunt făcute ţăndări de oameni care au în loc de cap un televizor, în loc de inimă un portofel, în loc de suflet o glumă proastă. (…) E important ce voi face, dacă mă interesează agenda publică!”, adaugă fostul ministru al Justiţiei.
Ales sâmbătă prim-vicepreşedinte al PDL, Predoi scrie, în postarea de pe blog, că între cele ”câteva păcate” de care clasa politică trebuie să se ”lepede” se află ”minciuna şi auto-minciuna, aşteptarea, blatul”.
”Am cunoscut destul cât să mă conving de câteva păcate care ne definesc şi de care trebuie să ne lepădăm. (…) Primul ar fi acela că noi continuăm să practicăm în masă minciuna, auto-minciuna. (…) Un alt lucru atât de drag nouă este aşteptarea. Vin americanii, europenii, mai nou chinezii, să ne rezolve problema istorică, problema fundamental nerezolvată, prinderea din urmă a modernităţii, a belşugului, dacă s-ar putea, printr-o baghetă magică, scuturi nucleare, bani europeni sau investiţii ‘străine’, nicidecum prin prometeică sforţare naţională. (…) O altă constantă ar fi ‘blatul’. Suntem aparent o ţară dezbinată la vârf, la bază, între vârf şi bază. (…) Ne tot întrebăm ce vrem pentru România. Ce-ar fi, până aflăm detaliile ‘tehnico-economice’ ale acestui răspuns, să începem prin a înlocui minciuna cu adevărul spus în faţă, aşteptarea cu acţiune şi blatul cu competiţia reală? (…) Cunosc oameni pe care îi apreciez şi stimez, valori profesionale şi morale care înţeleg ce se întâmplă în politică şi tocmai de aceea îşi refuză jocul. Cred că tocmai aici e cheia: să schimbăm în bine jocul politic intrând în el”, mai spune Predoiu.