Chimiştii creau, în trecut, modele ale moleculelor folosind bile de plastic şi beţe. Astăzi, modelele sunt realizate pe computer. În anii 1970, Martin Karplus, Michael Levitt şi Arieh Warshel, au pus bazele programelor foarte puternice care sunt folosite pentru înţelegerea şi prezicerea proceselor chimice. Modelele computerizate care oglindesc viaţa reală au devenit esenţiale pentru cele mai multe realizări în domeniul chimiei, explică Comitetul Nobel.
Reacţiile chimice se întâmplă la viteze uimitoare. Într-o fracţiune de milisecundă, electronii sar dintr-un nucleu atomic în altul. Chimia clasică nu poate ţine pasul cu aşa ceva – este imposibil să observi fiecare mic pas dintr-un proces chimic. Cercetătorii sunt ajutaţi, însă, de metodele inventate de câştigătorii Premiului Nobel pentru Chimie, care lasă computerele să afle totul despre procesele chimice.
Munca celor trei laureaţi de anul acesta este incredibilă, arată Comitetul Nobel, întrucât au reuşit să facă să funcţioneze fizica clasică a lui Newton alături de fizica cuantică. Înainte de această descoperire, chimiştii trebuiau să aleagă ori una, ori alta. Partea bună a fizicii clasice era că se făceau calcule simple, folosite pentru modelarea moleculelor mari, însă, nu putea simula reacţiile chimice. Pentru asta, chimiştii foloseau fizica cuantică, pentru care era nevoie, însă, de calcule enorme, ce puteau fi făcute doar pentru moleculele mici.
Cei trei laureaţi Nobel pentru Chimie de anul acesta au luat ce este mai bun în cele două lumi şi au creat metode care folosesc şi fizica clasică şi cea cuantică. De exemplu, pentru a simula felul în care un medicament se leagă de proteina-ţintă din corp, computerul face calcule teoretice cuantice asupra atomilor din proteina-ţintă care interacţionează cu medicamentul. Restul proteinei este simulat folosind fizica clasică.
În ziua de astăzi, computerul este la fel de important pentru chimişti precum eprubetele. Simulările sunt atât de reale, încât prezic rezultatele experimentelor tradiţionale, mai arată Comitetul Nobel.
Din 1901 până în 2012 au fost decernate 104 premii pentru Chimie, dintre care 63 au fost acordate unei singure persoane, aminteşte nobelprize.org.
Până acum, patru femei au primit premiul pentru cercetările lor în domeniul chimiei. Un singur cercetător, Frederick Sanger, a primit premiul pentru Chimie de două ori, în 1958 şi 1980.
Cel mai tânăr laureat al premiului pentru Chimie, Frederic Joliot, avea în 1935, când l-a primit, 35 de ani, iar cel mai vârstnic a fost John B. Fenn – 85 de ani în 2002, când a fost recompensat. Vârsta medie a câştigătorilor premiului Nobel în domeniul Chimiei la momentul când au primit cea mai preţioasă recunoaştere internaţională este de 57 de ani.
Premiul Nobel 2013 pentru Medicină a fost câştigat de James E. Rothman, Randy W. Schekman şi Thomas C. Südhof. Cei trei au fost premiaţi pentru descoperirile lor legate de maşinăria care reglează „traficul intracelular”, un sistem de transport major în celulele corpului uman.
Premiul Nobel 2013 pentru Fizică a fost câştigat de François Englert şi Peter W. Higgs, „pentru descoperirea teoretică a unui mecanism care contribuie la înţelegerea originii masei particulelor subatomice, care a fost recent confirmată prin descoperirea particulei fundamentale prezise, de către experimentele ATLAS şi CMS ale acceleratorului de particule de la CERN”.
Premiul Nobel pentru literatură va fi atribuit joi.
Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri.
Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 14 octombrie.
Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 930.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.
Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în cadrul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului distincţiilor, Alfred Nobel, decedat în 1986.