”Aici este drama acestei diluări de sens a ceea ce înseamnă odihna creştinului. Dar mai este şi varianta cealaltă, pe care o ştim cu toţii: ce bine sforăie creştinul duminica dimineaţa şi zice că Domnul îl iartă, că doar a muncit toată săptămâna! E drept că aseară a stat până târziu de tot cu nişte prieteni la sacrul grătar, la ieşirea la iarbă verde — noile terapii psiho-sociale pentru întărirea relaţiilor intra-familiale. Fără îndoială că dracul grătarului şi dracul mersului exact duminica dimineaţa la cumpărături prin mall-uri, pe colo, pe colo, nu e un drac nou, el e vechi, e bătrân, e dracul împrăştierii în orice altceva decât în Hristos, e dracul mersului la cumpăratul lumii, împotriva propriei tale firi, împotriva propriei tale fiinţe, împotriva propriului tău destin creştin.”