Preparatele de pe masa de Crăciun se fac pe baza unor rețete vechi de mii de ani, provenind din diverse țări. De exemplu, sarmalele au apărut acum 2000 de ani, fiind gătite de evreii de atunci. Rețele originală evreiască conține (pe lângă amestecul de carne tocată învelit în foi de varză) și stafide, zahăr brun, lămâie și roșii.
Toba vine din Evul Mediu, e de sorginte europeană, dar e neclar unde anume s-a produs prima oară. Unii spun că în Marea Britanie. O carte de bucate de acolo, datând din 1732 intitulată „The Compleat City and Country Cook” avea o rețetă de tobă. Deși cartea recomandă toba ca delicatesă pentru înalta societate britanică, toba era o mâncare rustică, făcută de cei care nu își puteau permite cele mai bune bucăți de carne. Se face de obicei din carne de porc, dar există variante din carne de vițel sau oaie.
Caltaboșul (sângeretele) e menționat pentru prima oară în Odiseea lui Homer, cântul al 18-lea: Pe focul/ Din vatră-aici sunt puse burți de capre / Ce le-am umplut cu sânge și grãsime / Și le pãstrãm de cinã.
Cârnații provin de acum 5000 de ani din Sumeria (Irakul de azi) și au fost creați inițial din două motive: „unul, pentru a folosi orice bucată de carne, cât de mică ar fi astfel încât nimic să nu se irosească, și doi, prin adăugarea de sare și prin afumare era o modalitate de a conserva un fel de mâncare”, explică Gary Allen, autorul cărții Sausages: A Global History.
Salata de boeuf a fost pentru prima dată preparată în anul 1860 de Lucien Olivier, un bucătar rus de origine franco-belgiană, proprietar al restaurantului L’Ermitage din Moscova. Decedat la vârsta de 45 de ani, nu i-a dezvăluit niciodată secretele, chiar dacă unul dintre cei doi bucătari care-l ajutau au încercat apoi să recreeze invenția, fără a reuși pe deplin.
După 1905, numeroși bucătari din tot estul Europei au inventat rețete asemănătoare, dar înlocuind ingredientele originale cu altele mai ieftine, punând carne de pui sau de vită (în franceză boeuf însemnând „vită”).