Presa franceză despre Mihai Şora: Este „portavocea mobilizării societăţii civile” împotriva „abaterilor” guvernării din România

Cu pălărie neagră, haine sobre, nu se poate spune că acest bărbat discret caută lumina. El luptă alături de mulţimea care acuză puterea din România că vrea „să pună lacăt justiţiei”. Politicos, se înclină de fiecare dată când un manifestant vine să-i strângă mâna.

„El simbolizează respectul pentru justiţie şi adevăr”, spune Laurenţiu Dumitrescu, în vârstă de 63 de ani, emoţionat după ce a schimbat câteva cuvinte cu Mihai Şora. „Entuziasmul lui este contagios”, se confesează Tincuţa, o economistă de 51 de ani, în timp ce Georgiana Chesei, 36 de ani, vede în angajamentul său „o lecţie pentru cei mai tineri”. Alţi manifestanţi îi spun: „Maestre!”.

Filosoful centenar era până acum cunoscut pentru eseurile sale precum „Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică/ Du dialogue intérieur, fragment d’une anthropologie métaphysique” (apărut în Franţa la editura Gallimard, 1947), potrivit news.ro.

Contul său de Facebook a adunat 100.000 de urmăritori care citesc mesajele politice pline de umor. Mihai Şora crede că de acum locul său este în stradă, alături de compatrioţi.

Alte articole

Guvernul a stabilit calendarul consultărilor cu partidele politice pe tema alegerilor prezidenţiale şi parlamentare

Bursa de reziliență pentru elevi, introdusă oficial. Ce valoare are și cine va beneficia de aceasta

De mai bine de un an, România a văzut naşterea, prin mobilizarea unei părţi a societăţii civile, a unei mişcări de protest împotriva reformei judiciare pe care social-democraţii vor să o adopte de la preluarea puterii, la sfârşitul anului 2016. Potrivit opozanţilor săi, aceste schimbări au ca scop restrângerea independenţei justiţiei pentru a permite aleşilor vizaţi de anchete să scape de urmărirea penală. În replică, Guvernul spune că vrea să corijeze „abuzurile” magistraţilor anticorupţie. Omul cel mai puternic din PSD, Liviu Dragnea, a răspândit discursuri conspiraţioniste, declarându-se victimă a „Statului paralel” care şi-ar dori să răstoarne majoritatea.

„Am venit aici pentru a fi alături de poporul meu care suferă şi care vrea ca justiţia să aibă întâietate”, lansează Mihai Şora în aplauzele mulţimii, în timpul uneia dintre manifestările care au avut loc în fiecare zi la Bucureşti şi în marile oraşe din România, informează news.ro.

Când nu este în stradă, el publică pe Facebook un sarcastic „raport de activitate al Statului paralel” în care discursul serii a fost când un jandarm i s-a adresat cu „haide, moşule, mişcă-te mai încolo”. În timp ce Dragnea îi tratează pe opozanţii său drept „şobolani”, filosoful îşi asumă acest apelativ, creând hashtag-ul „#JeSuisSobolan” (şobolan, în română). Şi adresează un apel prietenilor săi virtuali: „Dragi şobolani, ne întâlnim în seara asta, ca de obicei, vara se anunţă fierbinte”.

„Sunt un cetăţean conştient de drepturile sale şi mai ales de îndatoririle sale (…)”, explică pentru AFP filosoful. „Ceea ce mă nelinişteşte cel mai mult este destinul pe termen lung al acestei ţări”, adaugă el, deplângând „abaterile”, atât ale dreptei, cât şi ale stângii” puterii politice în această fostă ţară comunistă marcată de instabilitate şi scandaluri care i-au afectat pe liderii săi de la instaurarea democraţiei, la sfârşitul anului 1989.

Potrivit publicaţiilor franceze, Mihai Şora este departe de a fi un erou pentru toată lumea: senatorul social-democrat Şerban Nicolae îl caracterizează drept „arogant” şi „stalinist”, evocând anii 1948-1949 când scriitorul a fost angajat al ministerului – comunist – al Afacerilor Externe, potrivit news.ro.

Născut în noiembrie 1916, Şora a studiat în Franţa, apoi a lucrat între 1945 şi 1948 ca cercetător la CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique) de la Paris.  În 1948, revine în ţara natală, devenită un satelit al Uniunii Sovietice, gândind să mai rămână doar zece zile. Însă, regimul comunist îl împiedică să plece din nou. Fiu al unui preot, într-o ţară care a predicat ateismul, a fost de mai multe constrâns să abandoneze munca sa ca scriitor şi publicist şi să se supună rigorilor regimului totalitar.

„Timp de ani, mărturiseşte el, am fost supravegheat, telefonul meu ascultat şi corespondenţa citită… Dosarele Securităţii (poliţia politică comunistă, n.r) care mă vizau erau copleşitoare”.