„Noi trebuie să lansăm procesul pentru a crea un stat independent în Catalonia pentru ca deciziile parlamentului catalan să fie suverane”, spusese el cu câteva ore înainte ca adunarea cu majoritate separatistă să-l aleagă la conducerea guvernului regional pentru a-i succeda lui Artur Mas.
Printr-o lovitură de teatru de ultim minut, Artur Mas cedase sâmbătă presiunilor detractorilor săi și renunțase să candideze pentru un nou mandat. Retragerea candidaturii sale a permis formarea unei coaliții de guvernământ, de la conservatori până la stânga anticapitalistă, decisă să profite de majoritatea sa absolută în parlamentul regional pentru a proclama în termen de 18 luni independența Cataloniei.
Membru al aceluiași partid ca și Artur Mas, Carles Puigdemont, 53 de ani, jurnalist de limbă catalană, este un vechi susținător al independenței. Din 2011, el este primar al Geronei, un oraș cu 97.000 de locuitori, la 100 km nord de Barcelona, iar din 2015 prezidează asociația municipalităților separatiste.
Numirea sa, rezultat al unui compromis între partizanii și adversarii lui Artur Mas, care se confruntau de o sută de zile, a permis separatiștilor să evite în ultimul moment convocarea a noi alegeri, pentru a patra oară din 2010. Ei riscau mult să-și piardă toată noua lor majoritate.
„Catalonia se înnămolește” se jubila la Madrid, dar de ieri — sâmbătă—”ei sunt din nou în alertă”, și-a exprimat satisfacția duminică Artur Mas, în fața membrilor partidului său.
Separatiștii își regrupează forțele în timp ce la Madrid alegerile legislative din 20 decembrie au dus la un parlament fragmentat, în care Partidul Popular al premierului încă în exercițiu, conservatorul Mariano Rajoy, a pierdut majoritatea absolută și caută fără succes să formeze o coaliție.
În fața rebeliunii bogatei regiuni a Spaniei, cabinetul lui Rajoy a insistat asupra necesității ca „viitorul guvern al Spaniei să se sprijine pe o largă bază parlamentară care să garanteze stabilitatea și capacitatea de a face față provocării separatiste”.
Premierul Rajoy speră să ajungă la un acord cu Partidul socialist (PSOE), a doua forță politică în Spania, și cu partidul liberal Ciudadanos, opuse ca și el independenței Cataloniei.
PSOE vizează în schimb o alianță cu stânga radicală PODEMOS și partide naționaliste în Catalonia și în Țara Bascilor. Dar situația din Barcelona îi complică și mai mult realizarea acestei intenții.
Separatiștii au câștigat majoritatea absolută de 72 de locuri din cele 135 ale parlamentului regional, cu 47,8% din voturi în 27 septembrie.
Din noiembrie, ei au adoptat o rezoluție proclamând începerea procesului de secesiune și nesupunerea față de instituțiile statului spaniol. Dar proiectul lor a eșuat din cauza dezacordului între cei 62 de deputați ai coaliției „Junts pel si” (Împreună pentru Da), formată de Artur Mas și cei zece deputați anticapitaliști ai Candidaturii Unității Populare (CUP). Această mică formațiune de extremă-stângă a refuzat să-l reconfirme pe Artur Mas la conducerea guvernului, reproșându-i patru ani de politică de austeritate și corupția din partidul său.
Pactul încheiat între CUP și „Junts pel si” garantează stabilitatea noului guvern regional pentru că anticapitaliștii s-au angajat să nu lase niciodată coaliția singură în fața celor 63 de deputați ai opoziției.
După învestitura sa în cursul serii, Carles Puigdemont urmează să-și formeze cabinetul. Printre primele legi pe care intenționează să le propună figurează crearea administrațiilor fiscale și de securitate socială pentru Catalonia.