Președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, arată că este foarte greu ca România să crească cheltuielile pentru apărare, în contextul în care se confruntă cu o criză financiară și cu un deficit bugetar mare. Acesta este de părere că Uniunea Europeană trebuie să-și dezvolte capacitatea de apărare fără a slăbi NATO.
„România a alocat pentru apărare anul trecut puțin peste 2% din PIB, la un deficit bugetar de 8,64% din PIB – un deficit în fapt de peste 9%, dacă avem în vedere impactul anualizat al recalculării pensiilor. Ținta pentru România este să ducă deficitul la sub 3% în 7 ani. Alte condiții neschimbate, corecția macroeconomică, dacă ar fi mărite cheltuielile de apărare (fie și gradual), ar fi nu de circa 6% din PIB, ci de peste 8% din PIB”, precizează Dăianu.
Daniel Dăianu mai susține că ar trebui să se găsească o soluție de compromis în interiorul NATO, care să stabilească o țintă minimă de cheltuieli pentru apărare situată între 3% și 4% din PIB, considerând însă că impactul asupra bugetului public al UE ar fi semnificativ.
De asemenea, susține că situația economică actuală a bugetului României este rezultatul unei erori economice și a unei viziuni limitate.
„Să faci o corecție de mare amplitudine când mediul internațional este nefavorabil și când ești obligat să aloci mai multe resurse pentru apărare este o misiune aproape imposibilă. Și totuși, trebuie să răzbim, într-un fel sau altul”, afirmă Dăianu, subliniind importanța creșterii veniturilor fiscale și a cheltuielilor eficiente.
În plus, Dăianu vorbește despre lipsa unei abordări eficiente în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, care este esențială pentru echilibrul bugetar.
„Să fim în situația de a pierde multe miliarde de euro din PNRR este mai mult decât regretabil. Când se știe că PNRR se termină în 2026, absorbția de fonduri europene trebuia să fie obsesia guvernelor; nu a existat un simț al urgenței!”, explică Dăianu.
Totuși, spune Președintele Consiliului Fiscal, România trebuie să găsească resurse suplimentare pentru apărare, iar soluțiile pot veni atât din contribuții suplimentare ale cetățenilor și mediului de afaceri, cât și dintr-o gestionare mai eficientă a cheltuielilor.
„Pentru bugetul UE se poate avea în vedere o astfel de contribuție. Alternativa ar fi să se reducă cheltuielile în alte domenii, ceea ce ar implica decizii de politică economică și socială foarte dificile”, menționează acesta.