Jim Boumelha este de părere că guvernanţii vor să se spună în presă numai lucruri bune despre ei şi, în acelaşi timp, cât mai puţin despre ceea ce fac, potrivit unui interviu acordat Agerpres.
„Sunt convins că presa din România nu se află în faliment, ci se află doar în criză la fel ca presa din alte ţări. Există o problemă asupra guvernanţilor şi independenţa media publice. Marea dificultate este modul în care un media transmite informaţia ca serviciu public. Restul presei, cea tabloidă sau cea tradiţională, trece printr-o criză economică la fel ca în celelalte ţări. Pe de altă parte, nu am simţit că bloggerii sunt integraţi în dezbateri, deşi mulţi dintre ei sunt jurnalişti adevăraţi. Presa din România nu este foarte diferită de presa din alte ţări, nu vorbim aici de ”Era Ceauşescu”, în care se practica un alt tip de jurnalism. Aici totul este foarte nou şi este parte a modului în care evoluează societatea din România, dar şi din zonă”, a declarat preşedintele Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.
El crede că presa din întreaga lumea abundă de informaţie. „A existat o perioadă în Anglia când ziarele erau foarte mari, erau greu de citit. Ziarele voluminoase pot fi citite numai acasă. Ca să poată fi citite paginile trebuie împărţite şi trebuie citite ca şi ziarele tabloide. În general este vorba şi despre modul în care au evoluat ştirile. Tabloidele din Marea Britanie au fost tabloide cu popularitate foarte mare, sunt şi acum, dar nu mai vând la tirajele de atunci. În Anglia două mari tabloide – The Sun şi Daily Mirror vindeau câte 4 milioane fiecare. Mai târziu conceptul de ştire a fost transformat. Oamenii nu mai au timp să citească ştiri lungi acasă”, spune jurnalistul străin.
Fotografia „extraordinară” premiată cu Pulitzer. Lista completă a laureaţilor 2013
Toate ziarele din Marea Britanie s-au tabloidizat, crede Jim Boumelha: „The Times a devenit tabloid, ceea ce era de neconceput, pentru că avea cinci, şase ştiri pe prima pagină, iar acum are două sau trei. Nu este scris în stilul la modă aşa cum sunt scrise celelalte, dar au adoptat formatul şi nu mai este cel de dinainte. Astăzi oamenii nu mai disting acest lucru atât de mult aşa cum făceau înainte. Şi în Franţa, unde presa avea un stil pompos, toate ziarele au devenit tabloide, până şi Le Monde. Germanii au şi ei problema cu limba şi este foarte greu să spargi, cuvintele fiind foarte lungi”.
„Evident cei aflaţi la guvernare vor să se spună numai lucruri bune despre ei, în acelaşi timp vor să se spună cât mai puţin despre ceea ce fac. Rolul jurnalistului este să fie câinele de pază a democraţiei. Nu trebuie să acţioneze ca spioni, deşi uneori sunt acuzaţi de aceste lucruri, deşi fac aceste lucruri în interesul naţional”.
El dă exemple din Anglia, când se făceau pregătirile pentru războiul din Irak şi a existat o mare controversă, unde cu scopul de a pregăti ţara de război, premierul Tony Blair a fost acuzat de contrafacerea unor documente legate de preşedintele din acea vreme a Irakului despre care se spunea că ar avea arme de distrugere în masă, ceea ce nu s-a găsit. „Aceste lucruri au fost publicate şi au creat o controversă pentru că erau oameni care lucrau pentru Ministerul Apărării care au spus că nu este adevărat şi jurnaliştii au creat un subiect. Bineînţeles că au fost acuzaţi că nu sunt loiali ţării, deoarece ţara urma să se angajeze într-un război important. Dar unii jurnalişti au decis la acea vreme că Guvernul făcea lucruri care nu erau corecte şi au transmis aceste lucruri şi populaţiei”.
„Jurnaliştii nu pornesc de la premisa că este împotriva interesului naţional, ci că s-a făcut ceva incorect. De exemplu, dacă se realiza o afacere legată de arme şi cineva din familia aflată în Arabia Saudită primea 10% drept mită aceasta este o ştire şi este vorba de interesul naţional. Nu ar trebui să mituim oameni, dar Guvernul nu doreşte să se spună astfel de lucruri. Uneori, şi s-a întâmplat frecvent, există surse în interiorul instituţiilor care furnizează informaţii jurnaliştilor. În ultimii ani există din ce în ce mai multe procese împotriva jurnaliştilor pentru a-i forţa să-şi dezvăluie sursele. Argumentul folosit cel mai des este interesul naţional şi Curtea foloseşte acest argument. Se întâmplă şi în cazul fotoreporterilor şi cameramanilor ca poliţiştii să ceară pozele sau înregistrările, invocând interesul naţional. Poate că jurnaliştii sunt uneori de acord că legea a fost încălcată, dar este un principiu să-ţi aperi sursele. Dacă nu îţi aperi sursele poţi să-ţi iei la revedere de la jurnalism. Nimeni nu-ţi va mai spune nimic”, explică jurnalistul.
„Interesul naţional a fost invocat şi atunci când a murit Margaret Thatcher. Atunci presa apropiată lui Margaret Thatcher a reamintit ceea ce ea a realizat, comparând-o cu Winston Churchill şi spunând că a salvat naţiunea. Pe de altă parte, sunt mulţi care sunt de altă părere şi spun că a făcut mult rău. În sfârşit, cred că este o problemă legată de politic. Probabil şi atunci când a murit Ceauşescu presa din România a fost împărţită din cauza confuziei. Când spui interes naţional este o problemă politică şi chiar şi instanţele au viziuni politice asupra acestuia”, conchide Boumelha.