USR, AUR şi Avocatul Poporului au sesizat la CCR cele trei legi ale Justiţiei adoptate în Parlament, însă curtea a respins cererile. Pe 20 octombrie, Klaus Iohannis declara la Bruxelles că noile legi ale justiţiei sunt bune şi că le va promulga dacă vor trece de CCR.
Pe 17 octombrie, Senatul a adoptat, în calitate de for decizional, cele trei acte normative.
Din legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor au fost eliminate abaterile disciplinare ce vizează „nerespectarea în mod vădit şi nejustificat a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, a deciziilor Curţii Constituţionale şi a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii ori în dezlegarea unor chestiuni de drept, în acord cu prevederile art. 20 şi art. 148 din Constituţia României, republicată”.
Actul normativ menţionează că promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face numai prin concurs organizat ori de câte ori este necesar, în limita posturilor vacante, de către Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Concursul urmăreşte selecţia judecătorilor „care corespund celor mai înalte standarde de competenţă profesională”, evaluate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi de „integritate, conduită şi deontologie”, evaluate de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
O altă prevedere se referă la concursul de promovare a magistraţilor. „La punctaje egale au prioritate candidaţii care au vechime mai mare în funcţia de judecător, respectiv procuror, iar în cazul în care egalitatea se păstrează după aplicarea acestui criteriu vor fi avute în vedere în următoarea ordine: vechimea în gradul profesional deţinut, nota obţinută la concursul de promovare pe loc. În circumscripţiile instanţelor şi Parchetelor unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale au prioritate candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi”, prevede actul normativ.
Legea privind organizarea judiciară arată că organizarea judiciară reprezintă ansamblul de principii şi reguli care guvernează funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi parchetelor în activitatea judiciară, în scopul garantării respectării Constituţiei României şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prin înfăptuirea justiţiei ca serviciu public. Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de preşedinte, doi vicepreşedinţi şi Colegiul de conducere, se arată în textul legii.
De asemenea, se prevede că hotărârile judecătoreşti pot fi semnate şi cu semnătură electronică calificată.
Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar în ultimi trei ani, cu excepţia cazurilor în care a intervenit radierea sancţiunii disciplinare. Aceştia sunt admişi prin concurs şi trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă şi o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător, se mai arată în actul normativ adoptat de Senat.
O altă prevedere stabileşte că personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile legii, cu acordul lor, cu avizul Consiliului ştiinţific al INM. Statutul personalului de instruire se adoptă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea directorului Institutului Naţional al Magistraturii, cu avizul Consiliului ştiinţific.
Dispoziţiile prezentei legi privind implementarea Dosarului Electronic Naţional la nivelul instanţelor judecătoreşti se aplică de la 1 ianuarie 2024.
Legea privind organizarea CSM prevede că membrii Consiliului se aleg din rândul judecătorilor şi procurorilor numiţi de preşedintele României, cu o vechime de cel puţin şapte ani în funcţia de judecător sau procuror definitiv şi care nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii trei ani, cu excepţia situaţiei în care a intervenit radierea sancţiunii.
„În vederea exercitării acţiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecţia Judiciară. (…) Acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători şi procurori se exercită de către Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar”, se arată în lege.
Textul prevede că „funcţiile de conducere deţinute de judecătorii sau procurorii aleşi ca membrii ai CSM încetează de drept la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial”.
„Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor”, se arată în lege.