Danemarca va prelua duminică, în data de 1 ianuarie 2012, preşedinţia Uniunii Europene. Deşi este una dintre ţările care nu fac parte din zona euro, are de abordat problema crizei din această comunitate şi vrea să caute soluţii pentru rezolvarea acesteia cu toţi membrii UE.
„Înţeleg perfect că cele 17 state membre ale zonei euro au nevoie să ia anumite decizii între ele”, a afirmat premierul danez, social-democrata Helle Thorning-Schmidt, citat de site-ul agenţiei France Presse. Dar este în interesul cuplului franco-german „să păstreze cele 27 (de state) împreună” şi să consulte toate statele membre „atunci când aceste decizii le privesc” deoarece, „în aceste vremuri de criză, trebuie să credem în instituţiile noastre”, a continuat Thorning-Schmidt.
Premierul danez a dat asigurări că ţara sa va încerca să fie „o punte între cele 17 ţări (ale zonei euro, n.r.) şi cele 27 (ale UE)”, tocmai pentru a evita să apară o prăpastie între acestea. Misiunea preşedinţiei daneze a UE se anunţă cu atât mai dificilă, cu cât autoritatea preşedinţiei semestriale a UE e în scădere după ce Tratatul de la Lisabona a creat o funcţie de preşedinte permanent al Consiliului European, iar Marea Britanie a părăsit negocierile la 9 decembrie, accentuând ameninţarea unei destrămări a Uniunii.
După respingerea Tratatului de la Maastricht prin referendum în 1992, Copenhaga a semnat în 1993 un tratat limitat care impune patru rezerve ce exclud participarea sa în domenii-cheie precum apărarea sau moneda unică.Aceste rezerve „vor fi desigur pe deplin respectate”, a dat asigurări, la rândul său, ministrul Afacerilor Europene, Nicolai Wammen. „Dar vom prezida de asemenea reuniunile pe această temă”, a adăugat el.
Regatul danez, cu numai 5,6 milioane de locuitori, riscă să fie marginalizat ca şi celelalte nouă state UE, între care şi Marea Britanie, care nu au adoptat moneda unică. Totuşi, aceste negocieri nu o sperie pe Thorning-Schmidt, pentru care consultările sunt „o specialitate daneză”, amintind că Guvernul său este o coaliţie de trei partide politice – social-democraţi, socialişti şi social-liberali).