Alegerile deja plictisesc şi sunt pline de tensiune ca o felie de pâine cu unt. Concurenţii de abia se mai obosesc să prepare o campanie pentru prieteni, cu ingrediente puţine. Pungile cu zahăr sau ulei din 2008 aproape au dispărut, îngropate de criză şi de alegerea din primul tur a edililor. Cei de pe locul doi nu prea au tragere de inimă să bage bani în campanie pe praful ăsta, iar favoriţii n-au niciun motiv să o facă dacă urmăritorii lor nu se agită.
În Capitală, Sorin Oprescu nu s-a obosit să participe la nicio dezbatere electorală şi merge înainte cu stadionul tip „ceafă de porc cu cartofi prăjiţi”, mustind de suplimentări de costuri, dar extrem de săţios din punct de vedere mediatic.
Silviu Prigoană participă la competiţie cu mici, mai precis cu teme mici precum maidanezii, stropiţi cu vorbe spumoase care balonează orice talk-show.
Farfuria lui Nicuşor Dan e ornată opulent cu cifre despre patrimoniul imobiliar al Bucureştiului şi se potriveşte cu agenda publică a omului de pe stradă cum se potriveşte secărica cu homarul.
Omul lui Dan Diaconescu e doar o tocăniţă de diplome şi titluri academice şi în rest avem doar candidaţi sandviş, dar lumea e mulţumită.
Totuşi, săptămâna viitoare, în timpul happy hour tip Dâmboviţa, adică în timpul tradiţionalei ore de meditaţie într-un blocaj în trafic, lumea asta mulţumită va înjura automat primarul, guvernul, ţara, ca de obicei. Dar tema se va schimba repede şi se va trece la lucruri pline de tensiune, de emoţie, de importanţă :”Ai văzut-o, dragă, pe casnica aia de la MasterChef, cât e de parşivă?”
P.S. Articolul nu conţine plasări de produse alimentare sau politice.