Ca parinte iti este foarte greu sa accepti ca propriul copil este diferit, dar o diagnosticare timpurie este esentiala in cazul autismului. Vorbim de semne care atrag atentia inca din primele luni de viata ale copilului: lipsa contactului vizual, gangurit anormal/ limitat (de exemplu: tipetele), absenta imitatiei sunetelor, gesturilor, expresiilor si a reactiilor normale pe care un copil ar trebui sa le aiba atunci cand cineva vorbeste cu el. Dupa varsta de un an copilul nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi si nu pare preocupat de jucarii. Exista posibilitatea ca un copil cu autism in varsta de un an sa nu vorbeasca deloc sau sa apara primele cuvinte, insa acestea sa nu fie folosite in context. De asemenea, copilul nu da dovada de neliniste la separarea de mama.
Pe masura ce copilul creste, semnele devin din ce in ce mai evidente:
Limbajul si comunicarea unui copil cu autism sunt slab dezvoltate, de obicei apare frustrarea in imposibilitatea de a exprima ce doresc. Pana la varsta de 24 de luni copilul cunoaste mai putin de 15 cuvinte, acestea apar si dispar din vocabularul lui. Mai tarziu combinatiile de cuvinte sunt rare, poate sa apara, in unele cazuri, repetarea propozitiilor sau a cuvintelor (ecolalie). Ritmul, tonul si volumul vorbirii pot fi ciudate. Copilul nu intelege si nu exprima concepte abstracte, nu poate purta o conversatie, nu foloseste potrivit pronumele, in special pronumele personal si pronumele posesiv, si rareori pune intrebari.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.