A fost ACUZAT PE NEDREPT de cea mai oribilă crimă din Braşov. Acum ia 220000 de lei DAUNE de la stat

Alexandru Emil Diaconescu a cerut Tribunalului Bucureşti, în mai 2009, acordarea de prejudicii materiale, ocazionate de procesul în care a fost achitat, în valoare de 150.000 de lei, precum şi daune morale, suferite ca urmare a acuzaţiilor grave aduse de anchetatori şi de regimul de detenţie, în valoare de 12.600.000 de lei.

Tribunalul Bucureşti a admis în 25 mai 2010 solicitarea lui Diaconescu şi a dispus ca acesta să primească de la statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, despăgubiri de 150.000 de lei pe latură materială şi două milioane de lei daune morale.

Decizia a fost contestată de Ministerul Finanţelor la Curtea de Apel Bucureşti, care în 10 mai 2011 a redus despăgubirile acordate de la 150.000 de lei la 51.998 de lei daune materiale şi de la două milioane de lei la 150.000 de lei daune morale. Instanţa a respins apelul lui Alexandru Diaconescu şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei Tribunalului Bucureşti din mai 2010.

Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti a fost atacată cu recurs la instanţa supremă, care miercuri a decis definitiv ca Alexandru Diaconescu să primească 51.998 de lei daune materiale şi 150.000 de lei daune morale.

Alte articole

Tudor Duma, zis Maru, dealerul lui Vlad Pascu, condamnat la patru ani şi trei luni de închisoare

George Simion despre momentele pe care le-a petrecut după gratii: „Am dormit toată noaptea la izolator, sau nu știu cum îi spune, pe o banchetă de lemn”

În cererea sa, depusă în 14 mai 2009, la Secţia civilă a Tribunalului Bucureşti, Diaconescu arăta că a fost acuzat, inculpat şi apoi arestat preventiv, fiind trimis în judecată pentru infracţiunile de omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Acesta le-a indicat judecătorilor civili şi perioada de arestare preventivă, respectiv din 15 decembrie 2004 până în 27 octombrie 2005. De la eliberarea sa, din octombrie 2005 şi până în 7 februarie 2007 el a avut interdicţia de a părăsi localitatea Braşov timp de aproximativ 16 luni.

„Sunt victima unei grave erori judiciare, aşa cum rezultă din decizia definitivă de achitare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din câte cunosc eu, sunt singura persoană din România care a fost trimisă în judecată, în stare de arest, pentru omor deosebit de grav şi care a fost achitată de toate cele trei instanţe (fond, apel şi recurs – n.r.)”, se arată în acţiunea lui Diaconescu, potrivit Mediafax.

În motivarea sumei cerute cu titlu de prejudiciu material, Diaconescu le-a arătat magistraţilor că acestea trebuie să acopere integral: plata onorariului avocaţilor, angajaţi pe tot parcursul procesului penal; cheltuielile privind expertizele judiciare; cheltuielile reprezentând chiria plătită în municipiul Braşov, în perioada în care avea interdicţie de a părăsi localitatea; cheltuielile cu chiria din municipiul Bucureşti, pentru că mama sa a fost nevoită să vândă imobilul în care locuia în acel moment, pentru a face faţă cheltuielilor procesului penal; cheltuielile de transport, ocazionate de prezenţa sa la fiecare termen de judecată; contravaloarea pachetelor cu alimente şi alte produse cumpărate din banii săi sau împrumutaţi în numele său, primite în perioada arestului preventiv; contravaloarea salariului pe care îl putea primi dacă nu era arestat preventiv; pierderile materiale indirecte ca urmare a arestării sale sau a celorlalte măsuri preventive ce au fost luate asupra sa; cheltuieli cu tratament medical ca urmare a bolilor începute sau luate în perioada detenţiei din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Codlea, precum râie sau păduchi; împrumuturile contractate pentru susţinerea familiei sau beneficiul nerealizat ca urmare a faptului că „nimeni nu angaja o persoană care este inculpată pentru omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor”.

Acesta a acuzat faptul că i-a fost afectată imaginea în societate, dar şi respectul de sine, cazul său fiind unul excesiv mediatizat în mass-media locale şi mai naţionale.

„Cazul meu a fost prezentat la ore de maximă audienţă şi s-au scris sute, poate mii de articole, în care eram tratat cu apelativul «criminalul»”, a mai arătat Diaconescu în cererea sa, în care precizează că „suferinţe au fost produse şi prin desfăşurarea urmăririi penale, interogatorii prelungite la poliţie, percheziţii domiciliare violente, stres prelungit şi prin nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie”.

„Am fost terorizat psihic în cursul anchetei, de un temut anchetator, care acum s-a pensionat, binecunoscut în oraşul de la poalele Tâmpei. Suferinţele mi-au fost produse şi ca urmare a neîncrederii cu care sunt privit de vecini şi de cunoscuţi. Mi-a fost afectată imaginea mea în societate, dar şi respectul de sine, chiar şi în prezent, cazul meu fiind prezentat într-o lumină negativă. Din cauza arestării mele, am suferit ca urmare a îndepărtării din familie, fiind lipsit de afecţiunea celor dragi mie. Logodnica mea din acea perioadă, Ana Maria Aron, m-a părăsit, adăugându-se o nouă suferinţă celei cauzate de arestarea nelegală. Am avut tentative de sinucidere, în momentul în care credeam că nu se va mai termina coşmarul arestării mele. Au existat încercări de intimidare a martorilor mei, prin acuzarea acestora de mărturie mincinoasă”, mai arăta Diaconescu în cerere.

Acesta le-a mai arătat judecătorilor civili că daunele cerute nu pot şterge suferinţa acumulată şi îndurată, că timpul nu mai poate fi dat înapoi, aceste daune putând genera cel mult un sentiment de dreptate şi poate de echitate.

În 25 noiembrie 2008, instanţa supremă l-a achitat definitiv pe Alexandru Diaconescu, principalul suspect al dublei crime petrecute în decembrie 2004 într-o farmacie din municipiul Braşov, confirmând astfel deciziile instanţelor inferioare.

În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arăta că anchetatorii au acordat prea mult „credit” mărturiilor martorului Dumitru Mareş, un fost coleg de celulă de-al presupusului făptaş.

Instanţa preciza că organele de anchetă au greşit atunci când „s-au canalizat” şi au acordat „credit” informaţiilor venite de la acest martor, fără a lua în considerare şi alţi suspecţi. „De altfel, creditul pe care organele de anchetă l-au acordat informaţiilor acestui martor şi canalizarea anchetei doar asupra lui Diaconescu, fără a lua în calcul şi alţi posibili suspecţi, reprezintă o carenţă a anchetei penale, anchetatorii pierzând şansa să abordeze şi să exploateze şi alte piste”, se mai arăta în motivare.

Judecătorii mai notau în motivare că singurele probe care ar fi indicat că Diaconescu ar fi fost criminalul au avut „caracter de probabilitate”.