După ce a încercat de opt ori să rămână însărcinată, Nicoleta nu a reușit să devină mamă. Ea și soțul său fac acum tot posibilul să adopte un copil, dar procesul este unul anevoios.
Nicoleta are o căsnicie fericită de aproape 30 de ani. Timp de 21 de ani, ea și soțul ei au fost plecați la muncă, în Spania. Au o situație materială bună, având o firmă de construcții în strinătate și două case în București. Însă, în ciuda bogățiilor, cei doi își doresc cel mai mult un copil.
Nicoleta a vorbit despre durerea pe care o poartă în suflet. Încă din 2008, când avea 30 de ani, femeia trăiește cu speranța că într-o zi va fi strigată „mamă”.
„Vreau să aștept și să trăiesc să aud cuvântul mamă. Am greșit pentru că poate puteam, dar am luptat pentru altceva. Toate sarcinile mele pe care eu am putut să le concep mi-au murit în evoluție, la 3 luni, 4 luni. De 8 ori cel puțin. Am cunoscut un copil, pe Valentina, pe care am botezat-o. Acest copilaș m-a ajutat să mă ridic de fieacare dată din depresia pe care o trăiam”, a povestit Nicoleta.
După ce au încercat de mai multe ori să conceapă un copil, ea și soțiul ei au luat decizia de a deveni părinți prin adopție. Când s-au gândit la asta și au pregătit dosarul de adopție, ea avea 42 de ani, iar soțul ei 49. Nu au putut adopta din cauza vârstei, fiind considerată una prea înaintată, chiar dacă această regulă nu este stipulată.
„La Sectorul 6, eu aveam 42 de ani când am pregătit dosarul cu tot ce mi-au spus, să adopt. Mi-au spus că vârsta este depășită. Au considerat că la 42 de ani ai mei și 49 ai soțului meu, un copil are nevoie de părinți de o vârstă mult mai mică ca să fie lângă ei mai mult timp”, a mai spus Nicoleta.
Acum așteaptă cu nerăbdare un răspuns din partea DGASPC, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu dosarul depus acum 7 ani.