Prinţul Paul a fost recunoscut de instanţă drept membru al Casei Regale. Decizia este irevocabilă

După această decizie, prinţul Paul are dreptul să vină la masa succesorală alături de Regele Mihai I. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a recunoscut, marţi, hotărârea din străinătate, aceea că el face parte din familia regală. Este o decizie finală, prinţul Paul face parte din familie regală.

Acest lucru a fost contestat de nenumărate ori de Regele Mihai I. Palatul Peleş este un motiv  de ceartă. Prinţul Paul a declarat că dacă o să fie recunoscut ca membru al familie regale, va lăsa Palatul Peleş poporului.

Prinţul Paul de România a cerut în instanţă, în numele tatăului său, Carol Mircea, recunoaşterea în România a hotărârii instanţei de la Lisabona din 1955, prin care Carol Mircea a fost recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al ll-lea şi succesor al acestuia.

Procesul de exequator, deschis de Carol Mircea, prin fiul său, prinţul Paul de România, se referă la recunoaşterea hotărârii judecătoreşti de la Lisabona din 1955, prin care Carol Mircea a fost recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al ll-lea şi succesor cu drepturi depline al acestuia, cu toate drepturile ce decurg din aceasta.

Alte articole

Prințul Paul al României, eliberat pe cauțiune. Judecătorii din Malta au luat această decizie

Paul de România va fi extrădat. Judecătorii din Malta și-au schimbat decizia

Procesul de exequator a început în România în 1991, la Tribunalul Bucureşti, procesul fiind strămutat la Tribunalul Teleorman. Pe lângă Carol Mircea Grigore de Hohenzollern, în proces figurează ca părţi regele Mihai I, regina Anna de Bourbon Parma, Monica Urdărianu (moştenitoarea Elenei Lupescu) şi Antonia de Hohenzollern.

În 29 decembrie 2008, Tribunalul Teleorman a admis cererea formulată de reclamantul Prinţul Carol Mircea Grigore de Hohenzollern de România prin moştenitorii săi, prinţul Paul de România, prinţul Nicolas Alexander, Emma Loise Ropner, moştenitoarea prinţesei Antonia de Hohenzollerm (soţia supravieţuitoare a prinţului Carol Mircea Grigore). Instanţa a dispus recunoaşterea în România, pentru a beneficia de puterea lucrului judecat, a sentinţei nr. 132 din 6 februarie 1955 pronunţată în dosarul nr. 234 din 4 decembrie 1954 al secţiei I -a a Tribunalului din Lisabona -Portugalia.

Hotărârea a fost menţinută la Curtea de Apel Bucureşti în 12 iulie 2010.

Carol Mircea a înaintat, în 1955, Tribunalului din Lisabona o cerere în care solicita să fie recunoscut ca fiu legitim al Regelui Carol al ll-lea şi succesor cu drepturi depline al defunctului rege. Instanţa portugheză i-a admis cererea. Ulterior, Tribunalul de Mare Instanţă din Paris a recunoscut autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte acest caz.

Consilierul juridic al lui Carol Mircea Grigore de Hohenzollern, Markar Yazegian, explica faptul că Tribunalul portughez i-a admis la masa succesiunii – rezultate în urma morţii în exil a fostului suveran al României Carol al II-lea – alături de regele Mihai I, pe ultima soţie a regelui Carol al II-lea, Elena Lupescu şi pe Carol Mircea Grigore de Hohenzollern, fiul acestuia din prima căsătorie cu Ioana Lambrino. Potrivit explicaţiilor lui Markar Yazegian, recunoaşterea drepturilor succesorale nu a fost contestată, având şi valoare de recunoaştere a paternităţii.

Prinţul Carol Mircea al României a murit în 27 ianuarie 2006, la Londra, la vârsta de 85 de ani, succesori ai acestuia fiind soţia sa şi pe cei doi fii, Paul şi Alexandru.

Carol Mircea este fiul nelegitim al lui Carol al II-lea, primul rege din dinastia Hohenzollern născut în România şi una dintre cele mai controversate personalităţi politice româneşti.

Când România intra în Primul Război Mondial, Carol al ll-lea avea gradul de colonel, fiind comandantul unui regiment de vânători de munte. Prin urcarea pe tron a tatălui său, regele Ferdinand I, Carol devenea, la numai 21 de ani, moştenitorul direct al tronului României. De asemenea, devenea şi senator de drept în Parlament.

În timpul Primului Război Mondial, în 1918, când armata germană ocupase cea mai mare parte a ţării, întregul Guvern şi Casa Regală erau refugiaţi la Iaşi. Prinţul moştenitor avea diverse misiuni diplomatice şi conducea un regiment în spatele liniilor germane. În urma reuşitei unui atac, Carol a fugit din garnizoană cu iubita lui, Ioana (Zizi) Lambrino. Cei doi s-au căsătorit în secret, la Odessa, într-o biserică ortodoxă.