De la cariera în marină, până la actele de caritate și eforturile sale de modernizare a monarhiei, Prinţul Philip, care a murit vinei, la vârsta de 999 de ani, a lăsat în urmă propria moștenire, cu un pronunţat caracter personal. S-a născut pe insula Corfu în 1921, dar a avut o copilărie dificilă. Avea doar 18 luni când familia sa a fost forțată să fugă din ţară, după ce o lovitură de stat militară a dat de înţeles că traiul în Grecia nu mai este sigur.
Familia sa a rămas efectiv fără adăpost, dar în cele din urmă s-a stabilit la Paris, unde a închiriat o casă de la o rudă. Când Philip avea opt ani, mamei sale i s-a pus diagnosticul de schizofrenie paranoică. Istoricul Robert Lacey a declarat pentru Sky News: „Mama sa a fost după aceea închisă în mod tragic în ceea ce se numea în acele zile un azil pentru cei cu tulburări psihice. Pentru Philip a fost și mai tragic, deoarece lui nu i s-a spus ce i s-a întâmplat mamei sale. Ea a dispărut pur şi simplu din viața sa”.
Cu părinții separați, Philip a trecut apoi prin mai multe școli internat din Marea Britanie, stabilindu-se în cele din urmă la Gordonstoun, în Scoția. Mulți au susținut că zilele de școală l-ar fi transformat pe Philip în omul pe care a devenit, cu accentul pus pe viaţa petrecută în aer liber și pe munca în echipă.
Deși cariera sa militară este uneori uitată sau trecută cu vederea, a fost plină de evenimente. Când a izbucnit cel de-al doilea război mondial, Philip a fost trimis mai întâi în Oceanul Indian și apoi în Marea Mediterană, unde a servit pe HMS Valiant. El a fost menționat în expediții ca fiind cel care a maqnevrat reflectorul navei în timpul bătăliei de la Capul Matapan, împotriva italienilor. În ziua în care japonezii s-au predat a fost staționat pe o navă în Golful Tokyo. În 1952, pe când a avea doar 31 de ani, a fost avansat la locotenent în vârstă de doar 31 de ani.
Pe viitoarea soţie a întâlnit-o înainte de începerea războiului, în timp ce se afla în Marină. S-a întâmplat în timpul unei vizite regale, când i s-a cerut să-l escorteze pe regele George al VI-lea, soția acestuia și cele două fiice ale sale, între care una dintre ele prințesa Elisabeta. Cuplul a rămas în contact în timpul războiului, corespondând prin scrisori. La început, unii au fost nesiguri cu privire la relația lor și nu au crezut că este cea mai bună alegere pentru prințesă. Totuşi, în 1947 cei doi s-au logodit și s-au căsătorit în luna noiembrie.
Când soția sa a devenit regină, viața Prințului Philip s-a schimbat pentru totdeauna. Era de așteptat să renunțe la cariera sa navală și, în calitate de bărbat consort, nu era clar care ar urma să fie rolul său. Dar el și-a modelat propriul drum, devenind un avocat puternic al afacerilor britanice și promovând industria britanică în întreaga lume. El a fost, de asemenea, dedicat problemelor de mediu. În mod incredibil, de-a lungul deceniilor a susținut aproximativ 800 de organizații caritabile diferite, dar mulţi spun că schema de premii a Ducelui de Edinburgh a fost una dintre cele mai mari realizări ale sale.
Este posibil ca regina să fi fost șef de stat, dar s-a recunoscut pe larg că prințul Philip era șeful familiei. Copiii și nepoții săi l-au descris ca pe un bărbat pe care toți l-au simțit că pot apela. Philip a fost parțial creditat că a ajutat la modernizarea monarhiei și a făcut familia regală mai accesibilă, de exemplu, încurajându-și soția să efectueze vizite mai dese atât în Marea Britanie, cât și în străinătate.
Citeşte şi Doliu la Palatul Buckingham! Prințul Philip, soțul Reginei Elisabeta a II-a, a murit la 99 de ani
În anii 1990 au fost momente dificile pentru cuplu, deoarece Regina şi Prinţul Philip și-au văzut copiii divorțând și au avut de-a face cu reacția adversă a opiniei publice după moartea Prințesei Diana. Au fost aspru criticaţi pentru că au rămas în Scoția cu nepoții lor, William și Harry, și nu s-au întors la Londra. S-a spus că Prințul William era reticent să meargă în spatele sicriului mamei sale, dar ducele de Edinburgh l-a încurajat să facă acest lucru, spunând că va merge alături de el.
Cei care l-au cunoscut mai bine şi-l vor aminti pentru totdeauna pentru simțul umorului, el făcând adesea să râdă mulţimi de oameni la glumele sale. Prietenul său, Martin Palmer, a declarat că Ducele este reticent să admită că îmbătrâneşte. „Cred că l-a afectat destul de tare să realizeze că totuşi este bătrân. Dar a glumit mereu despre moarte. Nu cred că i-a fost frică să moară. Cred că i-a fost frică să nu-i dezamăgească pe oameni„, a spus el.
Prinţul Philip a fost cel mai longeviv consort din lume și timp de zeci de ani, un personaj prezent în centrul vieții naționale britanice. El a fost un om care și-a servit țara, a fost dedicat familiei sale și reginei sale, se arată într-un material Sky News.