Procesul în care Monica Iacob Ridzi cere întreruperea executării pedepsei, amânat pentru 5 iunie

Instanța a amânat procesul deoarece nu a sosit la dosar expertiza Institutului Național de Medicină Legală prin care să se stabilească dacă Ridzi suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, informează Agerpres.

Tiberiu Iacob Ridzi, soțul Monicăi Iacob Ridzi, declara în urmă cu o lună că motivul pentru care se cere întreruperea executării pedepsei este acela că soția sa trebuie să efectueze o serie de investigații medicale care nu pot fi realizate în sistemul medical din penitenciar. El menționa că soția sa are mai multe probleme medicale și o imunitate foarte scăzută.

Monica Iacob Ridzi se află la Spitalul Penitenciar Jilava, fiind transferată aici de la Penitenciarul Gherla, din cauza problemelor de sănătate.

Pe 15 februarie, Monica Iacob-Ridzi a fost condamnată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție la cinci ani de închisoare cu executare în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu în legătură cu organizarea Zilei Tineretului din 2009.

Alte articole

Monica Iacob Ridzi, reabilitată de ICCJ. Decizia poate fi contestată în 10 zile

Monica Iacob Ridzi, aflată la Spitalul Penitenciar Jilava, a postat pe blog un mesaj în care îşi reiterează nevinovăţia şi spune că este o victimă a unei grave erori judiciare.

În mod eronat s-a spus public că eu aş fi acuzată de fapte de corupţie. Acest lucru nu este adevărat. Acuzaţiile privesc fapte de abuz în serviciu, fapte ce în cazul meu nu au fost probate pentru că nici nu există! Nimeni nu poate să spună ceva în legătură cu vreo activitate frauduloasă în ceea ce mă priveşte. Nimeni nu m-a acuzat şi nu poate să spună că am cerut cuiva bani sau că am primit bani ca să rezolv o problemă. Nimeni nu m-a acuzat că aş fi abuzat de funcţie şi aş fi făcut ceva pentru mine sau pentru altul.

Despre modul abuziv în care a decurs urmărirea penală şi apoi cercetarea judecătorească voi vorbi mai târziu. Un lucru doar vi-l spun acum. Când am fost chemată la DNA pentru prezentarea materialului de urmărire penală, unul dintre avocaţii mei, văzând că nicio probă din dosar nu demonstrează că eu aş fi săvârşit vreo faptă, ci dimpotrivă, l-a întrebat pe poliţistul care asista, de ce mă trimit în judecată. Răspunsul poliţistului a fost foarte clar: şi-a îndreptat privirea în sus.

Sunt victima unei grave erori judiciare sau mai bine spus a unui abuz crunt prin trimiterea în judecată şi condamnarea mea la 5 ani cu executare, pentru că aş fi abuzat de funcţie şi aş fi plătit unor firme private banii pentru organizarea Zilei Tineretului.

Vreau să se ştie că Monica Iacob-Ridzi a delegat toate atribuţiile cu privire la organizarea Zilei Tineretului. Monica Iacob-Ridzi NU a decis nici modalitatea de achiziţie a serviciilor pentru organizarea Zilei Tineretului, nici firmele ce s-au implicat în prestarea acestor servicii, nici realizarea documentaţiei de atribuire, nici recepţia serviciilor şi nici plata contractelor.

Vreau să se ştie că Monica Iacob-Ridzi NU a fost de acord cu plata sumelor datorate firmelor. Nu am semnat ordonanțările de plată, iar plata a fost făcută de directorul economic din minister, Paul Diaconu, împotriva voinței mele, când eram plecată la Bruxelles la Consiliul de Miniștri, profitând de absenţa mea. De altfel, acest domn a recunoscut în instanță că a făcut aceste plăți fără ca eu să ştiu, fără să încuviinţez, cum a recunoscut și faptul că, şi în alte cazuri ar fi făcut plăți fără ca eu ca ministru să ştiu şi să fi semnat ordonanțările de plată, cum cerea legea, toate aceste aspecte fiind consemnate și în Raportul Curții de Conturi, ignorat de către instanță, ca şi declaraţia directorului, de altfel.

“Relativ la discuția cu Mircea Florin Cătălin a fost o discuție în sensul că i-am ordonat să facă plata mai repede. În legătură cu plățile, arăt că a existat într-adevăr o problemă în condițiile în care inculpata Ridzi amâna semnarea ordonanțărilor de plată. Este adevărat că i-am cerut inculpatului Mircea să facă plățile pentru ziua de 2 Mai, însă am considerat că acesta este suficient de precaut să facă aceste plăți în condiții de legalitate.” (declarație inculpat Diaconu Paul, condamnat 2 ani și 6 luni cu suspendare).

“Inculpatul Paul Diaconu mi-a cerut să fac plata în condițiile în care nu existau toate documentele necesare în acest scop. Mai exact, chiar m-a repezit și m-a amenințat că mă dă afară în condițiile în care plata nu se face mai repede.” (declarație inculpat Mircea Florin Cătălin, condamnat 2 ani și 6 luni cu suspendare).

În acelaşi sens sunt şi:

– declaraţia martorei Cazan Ruxandra Ileana, dată la 10 ianuarie 2013 în faţa instanţei de fond : “Deoarece era amânată semnarea de către ministra Ridzi în calitate de ordonator principal al ordonanţărilor de plată, am fost rugată de mai multe ori insistent de către Diaconu Paul – directorul Direcţiei Economice să solicit ministrei aplicarea semnăturii sale pe acele ordonanţări; de altfel inculpatul Diaconu Paul a intrat pentru rezolvarea acestei chestiuni personal la ministru şi în continuare ordonanţările nu au fost semnate de catre inculpata Ridzi. (…) În contextul escaladării rapide a scandalului mediatic, inculpata Ridzi a solicitat efectuarea unui audit de specialitate de către serviciul de audit al MTS (…) În orice caz ordonanţările nu au fost semnate de ministra Ridzi deoarece eu personal am predat mapa cu ordonanţările nesemnate noului ministru numit”.

– declaraţia martorului Şerbănescu Daniel din 07 ianuarie 2014, dosarul instanţei de fond: “Într-adevar, am asistat personal la predarea-primirea documentelor MTS la 18.08.2009 între fosta ministră Monica Iacob – Ridzi şi Plăcintă Sorina; cu această ocazie s-a încheiat un proces – verbal scris, pe care l-am cosemnat şi eu alături de cei doi demnitari şi de încă doi directori ai unor direcţii de specialitate din cadrul MTS. … am verificat personal totalitatea documentelor nominalizate în anexa la procesul verbal … susţin că ele au existat în realitate la data efectuării operaţiunii. Într-un circuit legal documentar, respectivele ordonanţări de plată, dacă ar fi fost semnate de ordonatorul principal de credite, … ar fi trebuit să se afle în contabilitatea instituţiei, pentru facerea plăţilor dispuse prin intermediul lor, iar numai în ipoteza contrară în care nu erau semnate de către fostul ordonator principal de credite, fostul ministru Monica Ridzi, ele puteau a fi trecute in lista ataşată la procesul verbal …. Arăt că cele trei ordonanţări de plată nu erau semnate de catre fostul ministru Monica Ridzi”.

Stau și mă întreb, dacă în timpul procesului legat de moartea Elodiei, ar fi recunoscut cineva că a omorât-o pe Elodia și ar fi probat acest lucru, tot pe Cioacă îl mai condamnau pentru omor?

Fac această paralelă pentru că, în cazul meu, deşi directorul general economic din minister a recunoscut că a dispus plățile respective, din proprie iniţiativă, fără ca eu să fi semnat ordonanţările de plată, el este acasă, liber, iar eu sunt condamnată 5 ani cu executare pentru că aş fi abuzat de funcție și aş fi dispus acele plăți.

“Inculpatul Paul Diaconu mi-a cerut să fac plata în condițiile în care nu existau toate documentele necesare în acest scop. Mai exact, chiar m-a repezit și m-a amenințat că mă dă afară în condițiile în care plata nu se face mai repede.” (declarație inculpat Mircea Florin Cătălin, condamnat 2 ani și 6 luni cu suspendare).

În concluzie, acești 2 inculpați au fost condamnați 2 ani și 6 luni inchisoare, cu suspendare, pentru că au făcut plățile în absența semnăturilor mele, iar eu am fost condamnată 5 ani închisoare, cu executare pentru că aș fi dispus respectivele plăți, deşi acest lucru nu s-a întâmplat pentru că am refuzat să semnez ordonanțările de plată !?! În mod normal eu nu ar fi trebuit să fiu condamnată pentru ceva ce am dovedit că nu am făcut.

Nimic nu a contat pentru instanță. Niciun argument, nicio probă. Nici faptul că am delegat toate competențele. Nici faptul că nu am semnat nimic. Nici faptul că nu am cerut niciodată cuiva să facă ceva ce nu e legal. Nici faptul că reprezentații firmelor care au organizat Ziua Tineretului recunosc faptul că nu mă cunoșteau, că nu îi cunoșteam, că nu s-au întâlnit niciodată cu mine, de fapt nici nu am fost acuzată că aș fi pretins sau primit ceva. Nu au contat nici declarațiile celorlalți inculpați și martori care arată nevinovația mea. Nici înscrisurile depuse la instanță, care contrazic susținerile procurorilor.

Nici faptul că expertiza contabilă, dispusă chiar de ICCJ a arătat clar că nu există prejudiciu. Că toți banii există: o parte au fost cheltuiți, cu factură și chitanță pentru organizarea evenimentelor, restul se află sechestrați în contul firmelor. Prin urmare nimeni nu a furat niciun leu. Această expertiză dispusă în cursul judecăţii de către ÎCCJ, efectuată de un expert independent care a arătat că nu există prejudiciu în cauză a fost înlăturată de către instanţă pe motiv că nu se coroborează cu expertiza făcută de DNA care stabilise că există prejudiciu!!! Mai mult, expertul numit de DNA a stabilit că prejudiciul este de 2,7 milioane lei din aproximativ 3 milioane plătiţi, în contradicţie totală cu ceea ce stabilise Curtea de Conturi, Garda Financiară şi alte instituţii ale statutului. Voi detalia ulterior acest aspect. Nimic nu a contat. Nu a contat nici faptul că organizarea Zilei Tineretului era o obligație legală a ministerului, că banii erau prevăzuți în buget cu această destinație, că ținta de eficiență a cheltuirii banilor a fost depășită, prin atragerea unui număr mult mai mare de participanți decât cel prevăzut inițial la fundamentarea bugetului.

Un singur aspect ar fi putut constata instanța și anume că, deși plata către firme era legal datorată deoarece evenimentele cu ocazia Zilei Tineretului au fost organizate, ținta de eficiență prevăzută prin contracte a fost depășită, recepția evenimentelor a fost făcută, totuși plata sumelor către firmele organizatoare a fost făcută de directorul economic la ordinul directorului general economic, în lipsa dispunerii ei de către ministru, cum ar fi fost legal.

O altă informaţie neadevărată prezentată în spaţiul public în ziua de 2 mai a fost aceea că din evenimentele organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului cu ocazia Zilei Tineretului au fost “puşi deoparte 600.000 euro pentru campania Elenei Băsescu”. Nu pot decât să constat că, cu rea credinţă, este deformată realitatea. Adevărul este că 600.000 euro este suma totală contractată de minister pentru organizarea tuturor evenimentelor ce au avut loc pe 2 mai 2009 în toate judeţele ţării, sumă ce a fost plătită de către directorul economic din minister către firmele organizatoare după organizarea evenimentului, aşa cum am arătat, când eu nu mă aflam în ţară şi fără să fi semnat documentele premergătoare plăţilor. Mai mult, Curtea de Conturi a constatat că plăţile s-au efectuat fără ca eu ca ministru să fi semnat ordonanţările de plată iar Garda Financiară a constatat că din cei 600.000 euro plătiţă de minister, 400.000 euro au fost cheltuiţi cu facturi şi chitanţe doveditoare pentru organizarea Zilei Tineretului iar diferenţa de 200.000 euro, profitul firmelor, este sechestrată în conturile celor două firme. Trecând peste faptul că plata s-a făcut fără acordul meu ca ministru, nu putem să nu constatăm că toţi banii există, au fost justificaţi, niciun leu nu a fost folosit în alt scop aşa cum s-a vehiculat.

În condițiile în care eu nu mă aflam în țară (și am dovedit cu adresă de la TAROM acest aspect) în ziua în care plățile au fost făcute, în lipsa semnăturilor mele, acuzarea și condamnarea mea că aș fi dispus acele plăți nu au niciun temei legal și nicio logică.

Nu am spus nici la parchet, nici la instanţă cât sunt de bolnavă, nu mi-am imaginat că speculaţiile, că interpretările pot ţine loc de probe. Iar pentru cei pe care i-am auzit spunând că toţi cei care sunt acuzaţi îşi descoperă brusc câte o boală, vreau să fac precizarea că, în cazul meu, o mare parte a bolilor pe care le am în acest moment au fost descoperite în urmă cu 10 ani de zile, apărute ca urmare a stresului la care am fost supusă din cauza decesului tatălui meu, dar atunci nu îmi puneau viaţa în pericol ca acum pentru că s-au agravat mult în ultima perioadă şi au apărut şi alte boli din cauza stresului la care am fost supusă pe nedrept în ultimii 6 ani.

Nu în ultimul rând vreau să lămuresc scopul organizării manifestărilor dedicate Zilei Tineretului, pentru că s-a vehiculat în spaţiul public că Ziua Tineretului a fost organizată pentru a o sprijini pe Elena Băsescu în campania electorală din 2009. Acest lucru nu este adevărat. Organizarea de evenimente cultural-artistice cu ocazia Zilei Tineretului era şi este o obligaţie legală a ministerului stabilită prin Legea 425/2004, aşa cum am mai spus. Neorganizarea unor astfel de manifestări însemna o încălcare a legii. Sărbătorirea Zilei Tineretului din 2009 a avut loc înainte de a începe campania electorală pentru alegerile europarlamentare şi fără vreo legătură cu aceasta.

Şi pentru că ieri am revăzut la televizor imaginile ce au tot fost prezentate şi în ultimii 6 ani în care apare Elena Băsescu alături de mine, Elena Udrea şi Roberta Anastase, vreau să fac o precizare importantă pentru că am constatat că s-a creat o mare confuzie.

Acele imagini NU sunt imagini de la evenimentul organizat de Ministerul Tineretului şi Sportului la Costineşti pe 2 mai 2009, ci sunt imagini de la evenimentul organizat de Ministerul Turismului pe 1 mai la Mamaia unde am fost şi eu invitată să particip. Deliberat sau nu, această asociere a susţinut sugestia falsă că Ministerul Tineretului ar fi organizat Ziua Tineretului pentru a o sprijini pe Elena Băsescu.

Vreau să precizez foarte clar că Ministerul Tineretului şi Sportului nu a avut nicio legătură cu evenimentul organizat pe 1 mai 2009 la Mamaia de Ministerul Turismului, aşa cum eronat a fost afirmat de mai multe ori, cele 2 ministere nu au organizat niciodată evenimente în comun.

În legătură cu scopul organizării manifestărilor dedicate Zilei Tineretului, doresc să precizez că, începând cu anul 2004 de când Legea 425 era în vigoare, în fiecare an până în 2009 au fost organizate evenimente cultural-artistice pentru sărbătorirea Zilei Tineretului cum prevedea legea, de aceea încă din 2008, înainte de a fi eu numită ministru, au fost prevăzute sume în buget pentru organizarea Zilei Tineretului din 2009. De altfel, în bugetul adoptat în Parlament pentru anul 2009 a fost prevăzută o sumă de 6 ori mai mare la capitolul bugetar respectiv decât aceea prevăzută în contractele încheiate pentru organizarea Zilei Tineretului. În concluzie, motivul pentru care şi în 2009 Ziua Tineretului a fost sărbătorită a fost faptul că era o obligaţie legală şi nu altul cum s-a tot speculat.

Mai sunt încă multe de spus, dar, mărturisesc, de când sunt la spital, îmi găsesc greu puterea sau răgazul să scriu. Voi încerca să mai prezint, aşa cum am promis, aspecte legate de toate acuzaţiile ce mi-au fost aduse pe nedrept precum şi dovezile nevinovăţiei mele.”, e mesajul lui Ridzi înainte de judecata magistraților.