„Există motive suficiente pentru a presupune că implementarea nu va fi uşoară. Dincolo de instituţiile nou reglementate, cu privire la care lipsa practicii este un obstacol, vom avea de aplicat – şi mă refer mai ales la Codul de procedură penală – un act normativ insuficient sistematizat, redactat într-un stil şi un limbaj neunitare, din care lipsesc regulile generale cu privire la unele instituţii – participarea procurorului în procesul penal, calea de atac a contestaţiei -, conţinând norme care ne încarcă excesiv activitatea – efectuarea urmăririi penale cu privire la persoană se poate dipune doar de către procuror, inclusiv atunci când urmărirea se efectuează de către poliţie”, a declarat Tiberiu Niţu.
Ceea ce face momentul 1 februarie este „unul fără precedent” pentru magistraţii români, susţine procurorul general al României, precizând că cele două coduri nu sunt scutite de critici.
„Pentru a nu intra în amănunte de natură foarte tehnică, voi spune, doar cu titlu de exemplu, că sunt preluate o serie de instituţii care nu aparţin sistemului nostru tradiţional de drept, astfel încât aplicarea lor presupune inclusiv un efort de adaptare a mentalităţii. Mai mult decât atât, unele dintre aceste instituţii – ca, de exemplu, camera preliminară – nu au fost reglementate astfel încât să producă toate consecinţele pe care le produc în statele din care au fost preluate. Camera preliminară constituie doar o fază distinctă a procesului, nu presupune şi o compunere a completului diferită de judecata în fond a cauzei, judecătorii de drepturi şi libertăţi fiind desemnaţi să exercite această funcţie pe o perioadă determinată”, a subliniat Niţu.
Şeful Ministerului Public a adăugat că, de-a lungul timpului, procurorii au formulat numeroase propuneri de amendare a codurilor, pornind de la probleme de unitate a terminologiei şi mergând până la chestiuni de fond.
„Problema este că, în prezent, corecţiile care se mai pot face, sau, mai bine zis, care se mai pot face până la 1 februarie, nu sunt cele care tind să modifice «filosofia» codurilor, ci cele care să elimine contradicţiile şi necorelările evidente şi să rezolve problemele majore, cum este cea legată de efectuarea urmăririi penale doar din dispoziţia procurorului. Noi sperăm că promisiunile în acest sens făcute în spaţiul public vor fi onorate”, a mai spus Niţu.
Procurorul general al României susţine însă că o amânare a intrării în vigoare a noilor coduri penal şi de procedură penală nu ar fi indicată.
„Amânarea momentului confruntării cu o situaţie dificilă nu echivalează cu rezolvarea situaţiei. Or, în condiţiile în care intrarea în vigoare a codurilor este monitorizată în cadrul MCV, este evident că amânarea nu se poate face sine die. Este, în opinia mea, de preferat să trecem la aplicarea noilor coduri la 1 februarie, urmând ca practica să dovedească dacă problemele intuite de noi acum sunt reale, care sunt problemele pe care încă nu le-am identificat şi cum se pot rezolva acestea. În plus, să ne reamintim că noile coduri sunt adoptate şi publicate din 2009 şi, respectiv, 2010, iar pentru majoritatea celor din sistem problemele pe care le ridică au devenit evidente doar recent, faţă de iminenţa intrării lor în vigoare”, a adăugat şeful Ministerului Public.
Cele mai importante modificări pe care le aduc noile coduri, susţine Tiberiu Niţu, sunt, din perspectiva procurorilor, cele care privesc faza de urmărire penală, „pentru că urmează să fim confruntaţi cu acestea încă din noaptea de vineri 31 ianuarie spre sâmbătă 1 februarie 2014”.
„A fost regândit sistemul probatoriu. Metodele speciale de supraveghere sau cercetare sunt acum supuse autorizării judecătorului de drepturi şi libertăţi, alături de interceptări, de exemplu. (…) La aceasta se poate adăuga mai larga posibilitate de aplicare a principiului oportunităţii – renunţarea la urmărirea penală, acordul de recunoaştere a vinovăţiei -, diversificarea măsurilor preventive neprivative de libertate”, a mai spus procurorul general al României.
O noutate a Codului de procedură penală adoptat în 2010 şi care ar urma să intre în vigoare din 1 februarie 2014 este cea prevăzută de articolul 153, respectiv aceea că procurorii nu pot obţine date privind situaţia financiară a unei persoane, dacă acesta deţine conturi bancare, decât cu autorizarea judecătorului.
Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Codruţa Kovesi, a declarat pentru MEDIAFAX că informaţiile referitoare la existenţa conturilor bancare reprezintă o intruziune minimă în viaţa privată a unei persoane, care nu justifică autorizarea de către judecător. Aceste date nu conţin rulajul conturilor bancare, ci numai date cu privire la existenţa lor, a precizat Kovesi.
„De altfel, aceste informaţii sunt gestionate de către organele fiscale, iar funcţionarii din cadrul ANAF şi ai altor instituţii au acces neîngrădit la datele privind situaţia financiară ale unei persoane. Reglementarea unei proceduri de acces care presupune formalităţi suplimentare pentru procurori în comparaţie cu funcţionarii publici nu este justificată, în condiţiile în care independenţa magistraţilor reprezintă o garanţie suficientă pentru drepturile persoanelor vizate”, a spus şeful DNA.
Kovesi a subliniat că astfel de informaţii sunt esenţiale pentru a garanta recuperarea pagubelor, iar eficienţa măsurilor asigurătorii este determinată de identificarea în timp real a bunurilor deţinute de persoanele investigate, astfel încât este necesar să fie asigurat accesul prompt al organelor de urmărire penală la asemenea date.
„Procedura nu cuprinde un termen în care cererea procurorului trebuie soluţionată de către judecător, astfel încât există riscul ca o persoană surprinsă în timp ce săvârşeşte o infracţiune să beneficieze de suficient timp pentru a transfera bunurile care ar putea să îi fie confiscate”, a adăugat Codruţa Kovesi.
O altă dispoziţie din noul Cod de procedură penală care, în opinia magistraţilor, ar trebui reanalizată, este aceea că după întocmirea unui raport de constatare de către DIICOT sau DNA este obligatorie efectuarea unei expertize atunci când concluziile raportului de constatare sunt contestate de către inculpat.
Procurorul şef al DNA susţine că, prin această reglementare, se renunţă la „filosofia” Codului de procedură în vigoare, care prevede că judecătorul sau procurorul administrează probe numai atunci când sunt necesare pentru aflarea adevărului.
„În acest mod, se instituie obligaţia organului judiciar de a administra proba ca expertiza, care este costisitoare şi presupune un timp îndelungat, ori de câte ori un inculpat solicită acest lucru, creându-se premisa tergiversării cauzelor complexe”, a spus Codruţa Kovesi.
Mai mult, şeful DNA susţine că limitarea atribuţiei exclusive a judecătorului de a aprecia oportunitatea unui mijloc de probă vine în conflict cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia probelor şi va limita eficienţa organelor judiciare.
„Atunci când s-a efectuat un raport de constatare, iar concluziile acestuia sunt convingătoare din perspectiva judecătorului şi nu există critici întemeiate cu privire la procedura aplicată, nu există nici un motiv pentru înlăturarea automată a acestor concluzii ca urmare a unei simple contestaţii formulate de inculpat. Practic, soluţia legislativă lipseşte de eficienţă corpul de specialişti care funcţionează în cadrul DIICOT şi DNA, în condiţiile în care rapoartele de constatare întocmite de aceştia nu ar mai avea o valoare probatorie proprie, fiind obligatorie înlocuirea lor cu un raport de expertiză”, a spus Codruţa Kovesi.
Procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Alina Bica, susţine că practica judiciară poate releva oportunitatea sau inoportunitatea instituţiilor cuprinse în noile coduri.
În opinia şefului DIICOT, forma adoptată a noilor coduri este perfectibilă, însă „imperfecţiunile” acestora nu pot constitui bariere în implementare.
„DIICOT susţine intrarea în vigoare a noilor coduri, apreciind că acestea pot aduce o calitate superioadă a înfăptuirii actului de justiţie. Nu avem la acest moment motive de a aprecia că sistemului judiciar nu ar putea face faţă intrării în vigoare a codurilor la 1 februarie 2014”, a declarat pentru MEDIAFAX Alina Bica.
Procurorul şef a adăugat că DIICOT a înaintat Ministerului Justiţiei două seturi de propuneri de modificare a noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală. Unul dintre acestea vizează, în principal, modificarea conţinutului unor infracţiuni, cum ar fi, de exemplu, cele legate de grupul criminal organizat, iar a doua categorie de propuneri se referă la aspecte ce ţin de competenţa materială a DIICOT, percheziţia informatică sau începerea urmăririi penale.