Această decizie a fost luată de cele două mari confederaţii sindicale, ZNP şi FZZ, în ajunul examenelor pentru Bacalaureat, pe care greva risca să le perturbe grav, şi după o luptă înverşunată cu guvernul conservator, care a refuzat să le acorde profesorilor o creştere a salariului cu 30%, cum cereau aceştia.
Liderul ZNP, Slawomir Broniarz, a susţinut un discurs adresat direct premierului Mateusz Morawiecki, pe care l-a acuzat de „dispreţ” faţă de peste o jumătate de milion de cadre didactice. El a subliniat că mişcarea are drept scop principal susţinerea calităţii educaţiei şi a demnităţii profesorilor.
Guvernul a propus o majorare a salariilor profesorilor cu numai 15% pe tot anul 2019, propunere primită favorabil doar de sindicatul Solidaritatea, apropiat conservatorilor aflaţi la putere, potrivit Agerpres.
Pentru a face presiune asupra greviştilor, guvernul a anunţat cu o zi înainte măsuri de urgenţă pentru a se asigura că examenele de BAC pot avea loc în pofida grevei. Este vorba de un proiect de lege ce permite mobilizarea funcţionarilor locali pentru clasarea elevilor din clasele terminale, o condiţie în Polonia pentru a fi admis la BAC. Conform agendei în vigoare, clasamentul trebuie să fie finalizat vinerea aceasta, în condiţiile în care examenele de BAC trebuie să demareze la 6 mai.
Presiunea calendarului pentru BAC părea până acum o armă redutabilă în mâinile profesorilor, aflaţi în grevă din 8 aprilie, însă fermitatea guvernului a răsturnat situaţia, greviştii riscând să-şi atragă furia elevilor şi a părinţilor acestora, potrivit Agerpres.
Potrivit ZNP, un profesor titular câştigă în Polonia un salariu brut de 3.500 de zloţi, adică 816 de euro, ceea ce reprezintă 70% din salariul mediu în această ţară membră a UE şi cu 38 de milioane de locuitori.
Partidul Lege şi Justiţie (PiS) a lansat în ultimele săptămâni o serie de promisiuni privind importante avantaje sociale, promisiuni declarate de opoziţie o manevră politică în vederea alegerilor europene din mai şi a legislativelor din toamnă. La rândul lor, sindicatele au văzut în aceste promisiuni dovada că statul are suficienţi bani pentru a le da curs revendicărilor.