Apologeţii sfârşitului apelează de această dată la două profeţii din perioada medievală care susţin că următorul papă ales va fi şi ultimul dinaintea sfârşitului lumii. Una dintre profeţii îi aparţine unui arhiepiscop din secolul XII, iar cea de-a doua îi aparţine chiar lui Nostradamus. Evident însă că ambele profeţii sunt deschise la aproape orice interpretări, scrie Agerpres.
Prima profeţie, cunoscută drept profeţia Sfântului Malachia, a fost scrisă chiar de sfânt care era arhiepiscop de Armagh (Irlanda), în jurul anului 1132. Această profeţie nu a fost publicată până în 1595, când un călugăr benedictin a anunţat că a descoperit-o, alături de alte profeţii ale sfântului. În mod oficial, Biserica Catolică susţine că aceste profeţii nu-i aparţin sfântului Malachia.
Profeţia Sfântului Malachia constă în 112 versete scurte, fiecare dintre ele fiind interpretat pentru a reprezenta un anumit papă, în ordinea cronologică. Aceste versete sunt reprezentative pentru papii de până în anul 1590, dar apoi devin mult prea vagi, generale, deschise la interpretarea în orice cheie, ceea ce i-a făcut pe experţi să ia în calcul ipoteza că ar fi vorba de un fals realizat în secolul XVI. Spre exemplu, papa Adrian al IV-lea, care a condus Biserica Catolică între anii 1154-1159, este descris prin versetul „de la ţară, neprihănit, umil născut în oraşul St. Albans”, verset ce reproduce cu acurateţe locul de naştere al papei din Anglia.
Aceaşi claritate nu se mai regăseşte la papii de după 1590. Spre exemplu, Leo al XI-lea, care a fost papă pentru câteva luni, în 1605, ar fi descris doar prin cuvintele „bărbat unduios”. Benedict al XIV-lea (1740-1758) este descris drept „animal de la ţară”, iar Paul al VI-lea (1963-1978) este pur şi simplu „floarea florilor”.
Acest lucru nu i-a oprit însă pe adepţii teoriilor milenariste şi ai profeţiilor să identifice şi să asocieze anumite evenimente sau caracteristici ale papilor ce au urmat pentru a corespunde aşa-ziselor profeţii. Astfel, spre exemplu, Papa Ioan Paul al II-lea, care încetat din viaţă în 2005, este papa cu numărul 110 ” munca Soarelui” – menţionat astfel pentru uriaşa muncă pe care a depus-o în timpul pontificatului său, dar şi pentru că ar fi fost eclipse solare în ziua naşterii dar şi în ziua morţii sale.
Conform acestor profeţii, ultimul papă, Benedict al XVI-lea, este „gloria măslinului”. Adepţii profeţiilor susţin că această descriere se potriveşte pentru că Benedict şi-a ales numele de papă după sfântul care a fondat Ordinul monahal al Benedictinilor, care are o ramură ce se numeşte Olivetanii (ramură din care, însă, Benedict nu a făcut parte).
Însă papalitatea lui Benedict al XVI-lea este cu atât mai importantă cu cât este penultima de pe listă. „În ultima prigoană îndreptată asupra Sfintei Biserici Romane, va sta acolo Petru Romanul, care îşi va păstori turma printre multe nevoi şi necazuri, iar când toate acestea se vor sfârşi, oraşul celor şapte coline va fi distrus, iar cumplitul judecător îi va judeca pe oameni”. Acestea sunt ultimele versete ale profeţiei Sfântului Malachia.
Aceste presupuse necazuri şi nevoi nu vor dura foarte mult, susţin adepţii profeţiilor lui Nostradamus, care indică spre un catren al celebrului alchimist, astrolog şi prezicător în care acesta susţine că papa va fugi de la Roma în luna decembrie, când „doi sori” vor fi pe cer. Adepţii profeţiilor au identificat deja cel de-al doilea soare ca fiind cometa ISON, care va ajunge în apropierea Soarelui la 28 noiembrie 2013. Dacă această cometă va supravieţui apropierii de Soare, ar putea fi trece apoi prin apropierea Pământului şi ar putea fi suficient de strălucitoare pentru a fi vizibilă în plină zi.
Însă profeţia lui Nostradamus, ca de altfel toate catrenele sale, nu este datată şi nu se referă specific la ultimul papă: „Marea stea va străluci şapte zile / Şi se va vedea clar ca şi când ar fi doi sori / Câinele cel mare va urla întreaga noapte / Iar marele Pontif îşi va schimba ţara”.
Atât Nostradamus cât şi autorul profeţiilor Sfântului Malachia au folosit cuvinte şi expresii suficient de vagi pentru a putea fi interpretate în orice cheie, iar perenitatea lor alimentează de secole teoriile milenariste. În secolul XVI astrologii au prevăzut o aliniere a planetelor care ar fi trebui să aducă sfârşitul lumii. În 1844 predicatorul baptist William Miller anunţa că la 22 octombrie se va sfârşi lumea. În 2011 un alt predicator, Harold Camping, a anunţat că marea Ridicare la Cer va avea loc la 21 mai, iar Ziua Judecăţii va fi la 21 octombrie. În 2012 a venit rândul interpretărilor apocaliptice cu privire la încheierea unui ciclu din calendarul maiaş, locul lor a fost luat în prezent de profeţia Sfântului Malachis şi a lui Nostradamus şi cu siguranţă că viitorul va aduce alte şi alte interpretări şi posibile evenimente în care milenariştii vor recunoaşte semnele sfârşitului lumii.