Se propun mai multe programe de lucru, printre care „banca orelor de muncă”, „anul sau săptămâna de lucru comprimat/ă” sau „munca în regim de gardă – ”on call” ori „partajarea locului/programului de muncă”, prin care angajatorul și salariatul să poată stabili de comun acord timpul, locația și modalitatea pentru desfășurarea activității.
”Actualul context economic influențat de măsurile excepționale adoptate în România determinate de pandemia de COVID-19 impun ca legislația muncii să devină mai flexibilă, în special în ceea ce priveşte soluțiile de flexi-muncă. De asemenea, atât mediul de afaceri cât şi salariații solicită de ani de zile relaxarea programelor de muncă, astfel încât să le acorde o mai mare flexibilitate. Din păcate, Codul Muncii nu a fost modificat de la apariția sa din 2003 în ceea ce priveşte soluțiile de flexi-muncă pe care le reglementează, deşi condițiile de piață, chiar şi fară efectele suplimentare ale pandemiei, o cereau”, se arată în expunerea de motive a proiectului, conform Alba24.
Iniţiatorii susţin că „relansarea economiei României poate fi făcută doar în condițiile în care vor fi implementate măsuri reale de adaptare şi flexibilizare a pieței muncii”, iar „salariații să poată să realizeze un echilibru real intre viața familială şi locul de muncă”.
Aceștia au amintit despre condițiile speciale privind funcționarea școlilor, creșelor, grădinițelor, îngrijirea persoanelor vârstnice și alte schimbări care le cer mai multă implicare în viața de familie și grijă pentru protejarea sănătății.
Actul normativ prevede completarea / modificarea unor articole din Codul Muncii, astfel:
(1) Angajatorul poate stabili un program de muncă flexibil, bazat pe banca orelor de muncă efectuate de un salariat, cu acordul său, la solicitarea salariatului în cauză.
(2) Angajatorul şi salariatul stabilesc prin contractul de muncă durata timpului de muncă, exprimată ca numărul total de ore ce urmează a fi prestat de salariat într-o lună; aceasta va reprezenta banca orelor de muncă.
(3) În funcție de durata totală a timpului de muncă al salariatului, agreată conform alin. (2), se va stabili dacă salariatul lucrează cu normă întreagă sau în timp parţial.
(4) Durata zilnică a timpului de muncă este agreată de către angajator şi salariat la începutul fiecărei luni sau la începutul fiecărei săptămâni, astfel încât la finalul lunii numărul cumulat de ore să fie egal on numărul agreat în banca orelor de muncă. Angajatorul va ţine evidenta programului de lucru astfel agreat conform art. 119 alin. (2).
(5) Angajatorul şi salariatul au libertate totală de a stabili numărul de ore ce vor fi lucrate efectiv de salariat pe zi, acestea fiind contabilizate zilnic în banca orelor de muncă. Media orelor de lucru nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână, cu respectarea dispozițiilor art. 113 al . (2) şi 114.
(6) Angajatorul şi salariatul pot conveni ca orele astfel prestate să fie prestate la sediul angajatorului, de la domiciliul salariatului sau în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
(1) Angajatorul poate stabili un program de muncă flexibil, de tipul săptămânii comprimate, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.
(2) Angajatorul şi salariatul stabilesc prin contractul de muncă repartizarea programului de lucru, astfel încât din comprimarea zilolor de muncă salariatului să îi rezulte o zi în de repaus săptămânal, raportată la fimpul de muncă agreat.
(3) Angajatorul şi salariatul au libertate totală de a stabili numărul de ore ca vor fi lucrate efectiv de salariat pe zi. Media orelor de lucru nu poate depăşi 40 de ore pe săptămână, cu respectarea dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi 114.
(4) Angajatorul va ţine evidenţa programului de lucru astfel agreat conform art. 119 alin. (2).
(1) Angajatorul poate stabili un program de muncă flexibil, de tipul muncii în regim de gardă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.
(2) Munca în regim de gardă se efectuează de salariat, de regulă, în ture, salariatul putându-şi desfăşura activitatea la sediul angajatorului, la sodiul unui terţ, de la domiciliu sau în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informaţiei şi comunicațiilor.
(3) Salariatul va putea lucra în regim de gardă cu normă întreagă sau cu timp parţial, în funcţie de durata timpului de muncă agroată în contractual individual de muncă.
(4) Pe toată perioada muncii în regim do gardă salariatul va fi la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să cheme salariatul la locul de muncă sau la sediul unui terț pentru a presta muncă pe bază de intervenţie sau să-i solicite prestarea muncii prin mijloace de comunicare la distanţă, în orice moment din timpul de lucru prestat în regim de gardă.
(5) Programul de muncă în regim de gardă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 112 şi 114.
(1). Angajatorul poate stabili un program de muncă flexibil, de tipul muncii în regim de permanenţă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.
(2) Angajatorul şi salariatul stabilesc prin contractul de muncă repartizarea programului de lucru, în ture lungi de două sau trei săptămâni, în care salariaţii nu vor putea părăsi perimetrul locului de muncă al angajatorului, fiindu-le asigurată hrana şi cazarea.
(3) Pentru salariaţii care prestează muncă în regim de permanenţă, angajatorul va asigura în perimetrul locului de muncă al angajatorului spaţii adecvate de hrană, cazare şi recreere, astfel încât pe perioada muncii în regim de permanenţă salariaţii să nu se deplaseze la domiciliu, ci să rămână în acest perimetru.
(4) Programul de muncă în regim de permanenţă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 112 şi 114.
(5) Timpul de repaus zilnic şi repaus săptămânal va fi desfăşurat de salariații care prestează muncă în regim de permanență în perimetrul locului de muncă în spațiile de cazare şi recreere.
(6) Având în vedere restricțiile aplicate salariaților cu privire la desfăşurarea timpul de repaus zilnic şi repaus săptămânal în perimetrul locului de muncă, salariații vor beneficia de un spor la salariu, spor de izolare, stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
(7) Munca în regim de permanență se poate desfăşura de angajatori doar cu autorizarea prealabilă a inspectoratului teritorial de muncă şi cu consultarea sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor. În acest sens, angajatorul va face o cerere scrisă către inspectoratul teritorial de muncă solicitând această autorizare şi arătând motivele care justifică prestarea muncii în acest regim.
(1) Angajatorul poate stabili un program de muncă flexibil, de tipul muncii în regim partajat al locului de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariaților în cauză.
(2) Acest program de muncă flexibil presupune croarea unui singur loc de muncă în organigrama angajatorului, având atribuţiile specifice postului partajate intre salariații care vor împărți acest post în funcție de abilitățile şi competenţele acestora.
(3) În cazul partajării locului de muncă, salariații îndeplinesc, de regulă, atribuţii diferite ale aceluiaşi post, pe cale de excepţie existând şi posibilitatea ca ambii salariați să îndeplinească aceleaşi atribuţii.
(4) Angajatorul împreună cu salariații stabilesc, la începutul fiecărei luni, repartizarea programului de lucru pentru fiecare salariat care este angajat pe un loc de muncă partajat, astfel încât salariaţii să lucreze o durată diferită a timpului de lucru pe ore per zi sau pe zile per săptămână.
(5) Programul de muncă în regim de permanență poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 112 şi 114.
(6) Angajatorul va ţine evidența programului de lucru astfel agreat conform art. 119 alin. (2).
(1) Angajatorul poate stabili un program anual de muncă flexibil, de tipul anului de lucru comprimat, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.
(2) Angajatorul şi salariatul stabilesc prin contractul individual de muncă repartizarea programului de lucru, astfel încât, din comprimarea lunilor de muncă, salariatului să îi rezulte o lună sau maxim două în plus de timp de repaus.
(3) Prin derogare de la prevederilor art. 148, salariatul va efectua tot concediul de odihnă anual comprimat într-o singură lună, beneficiind de una sau maxim două luni în plus de timp de repaus neplătit, raportate la un an calendaristic, conform contractului de muncă
(4) Lunile de repaus neplătit vor fi agreate în contractul individual de muncă, în funcție de specificul unităţii sau al muncii prestate. O lună de repaus reprezintă perioada de 30 de zile acordate consecutiv de angajator salariatului.
(5) În cadrul anului de lucru comprimat, perioada de o lună sau maxim două luni de repaus neplătit reprezintă vechime în muncă cu stagiu de cotizare zero.
Introducerea art. 53 Codul Muncii
(1) În cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale, similare sau pe perioada stării de urgenţă, pe perioada stării de alertă şi pe perioada stării de asediu, pe perioade care depăşesc 15 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru pe zi sau săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, modificând totodată, după caz acolo unde este necesar, repartizarea programului de lucru.
(2) Reducerea programului de lucru se poate face în orice formă considerată necesară de angajator, fără a duce la o diminuare a programului de lucru cu mai mult de 50% din norma salariatului conform contractului individual de muncă.
(3) Repartizarea programului de lucru se poate face în funcție de necesităţile angajatorului, putându-se trece de la program normal de lucru la program în ture, inclusiv aplicând pentru o parte dintre salariați măsura suspendării contractului de muncă conform art. 53 Codul Muncii.
(4) Măsurile prevăzute la al. (2) şi (3) pot fi dispuse de angajator până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 60 de zile calendaristice.
(5) Măsurile prevăzute la al. (2) şi (3) vor fi dispuse de angajator faţă de salariați cu respectarea principiului nediscriminării la locul de muncă.
Modificarea art. 54 Codul Muncii, se adaugă alin. (2):
(1) Contractul individual de muncă poate fi suspondat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru unul dintre următoarele cazuri:
a) studii;
b) pentru interese personale;
c) pe perioada vacanţelor şcolare;
d) pe perioada suspendării cursurilor instituțiilor de învăţământ prin decizii ale autorităților competente;
e) pe perioada îngrijirii soţului sau unei rude până la gradul III inclusiv, demonstrate prin certificate de concediu medical al persoanei în cauză.
(2) Perioada de concediu fără plată pe care o poate lua un salariat în decursul unui an este de maxim 3 luni într-un an calendaristic.
Modificarea art. 119 alin. (2) Codul Muncii: (2) Pentru salariaţii mobili, salariaţii care desfăşoară muncă la domiciliu sau salariaţii care desfaşoară orice tip de muncă flexibilă prevăzută la art. 118 1-6, angajatorul ţine evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în condiţiile stabilite cu salariaţii prin acord scris, în funcţie de activitatea specifică desfăşurată de către aceştia.