În prezent, dezvoltatorii imobiliari din România solicită frecvent avansuri semnificative la momentul încheierii antecontractelor. În multe cazuri, acest avans poate ajunge aproape de valoarea integrală a imobilului.
În astfel de circumstanțe, cumpărătorii se confruntă cu pierderi financiare majore, fiind adesea nevoiți să inițieze litigii complexe pentru a-și recupera banii. Prin propunerea de limitare a avansului la 10%, se dorește prevenirea acestor situații și reducerea incertitudinilor pentru cumpărători.
Un antecontract de vânzare-cumpărare reprezintă o promisiune bilaterală între vânzător și cumpărător de a perfecta ulterior tranzacția. Deși nu este obligatoriu prin lege, acest document este larg utilizat în piața imobiliară din România, fiind considerat o garanție pentru ambele părți.
Prin semnarea unui antecontract, cumpărătorul își asigură rezervarea imobilului, iar vânzătorul beneficiază de o confirmare fermă a intenției de cumpărare. Totodată, antecontractul facilitează obținerea unui credit ipotecar, deoarece reprezintă o dovadă concretă a tranzacției în desfășurare.
Înainte de semnarea unui contract de vânzare autentic, verificarea documentației este esențială pentru eliminarea riscurilor asociate achiziției. Procesul de due diligence implică analizarea situației juridice a imobilului, verificarea dreptului de proprietate al vânzătorului și identificarea eventualelor litigii sau sarcini care ar putea afecta tranzacția.
Potrivit Economica.net, proiectul de lege propune ca majoritatea sumei de plată să fie transferată la momentul încheierii vânzării efective, avansul fiind limitat la 10%. Această măsură are scopul de a proteja cumpărătorii de riscurile financiare și de a reduce posibilele litigii imobiliare.
În situațiile în care una dintre părți nu își respectă obligațiile asumate prin antecontract, se poate solicita rezoluțiunea acestuia. Rezoluțiunea este o sancțiune legală care anulează contractul cu efect retroactiv. Pentru a obține rezoluțiunea, este necesar ca partea în culpă să fie pusă în întârziere, iar neexecutarea obligației să fie suficient de semnificativă.
O altă opțiune prevăzută de Codul Civil este solicitarea „pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”. Această acțiune trebuie inițiată în termen de șase luni de la data la care contractul de vânzare trebuia încheiat.
Un avocat specializat în litigii imobiliare poate oferi asistență juridică în astfel de cazuri, asigurând respectarea cerințelor legale și protejarea intereselor cumpărătorilor.
Avocatul Dr. Radu Pavel, coordonator al Societății Românești de Avocatură Pavel Mărgărit și Asociații, susține că acest proiect legislativ reprezintă un pas important pentru protecția cumpărătorilor.
„În contextul actual din piața imobiliară din România, noul proiect de lege care propune restricționarea avansului plătit către dezvoltatori imobiliari la un maxim de 10%, contribuie la reducerea riscurilor financiare ale cumpărătorilor, asigurându-se astfel o protecție mai mare împotriva eventualelor întârzieri sau neîndepliniri ale obligațiilor de către dezvoltatori.”, a declarat expertul.