Propunerea legislativă pentru declararea zilei de 10 mai – Ziua Declarării Independenţei României, a fost respinsă de Senat în 2013, legea ajungând marţi la Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest caz.
Citeşte şi: ZILE FESTIVE, instituite de Parlament în 2015. Ziua Bărbatului, pe agenda deputaţilor
Iniţiatorul legii, senatorul PNL, Gigi Ştirbu cere în expunerea de motive declararea zilei de 10 mai – Ziua Naţională a României în locul zilei de 1 Decembrie şi reluarea astfel a tradiţiei istorice dintre anii 1866-1947.
Totodată, această zi marchează trei momente istorice – începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării.
În plus, 10 mai ca fost declarată zi de sărbătoare naţională după ce preşedintele Klaus Iohannis a semnat, în 13 mai 2015, decretul privind promulgarea legii.
Camera Deputaţilor a decis, în luna aprilie 2015, în calitate de for legislativ decizional, ca 10 mai să fie zi de sărbătoare naţională. Proiectul de lege prevede că Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, celelate autorităţi centrale organizează manifestări cu prilejul sărbătoririi acestei zile în limita alocaţiilor bugetare prevăzute.
În plus, pe masa deputaţilor se află, marţi şi propunerea legislativă pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii şi 19 noiembrie – Ziua bărbatului. Legea a fost respinsă iniţial de Senat în noiembrie 2015, iar în acest caz Camera Deputaţilor e cameră decizională.
Proiectul de lege care instituie zile festive se află pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a fost inițiat de cinci senatori de la PSD și PNL, care afirmă, în expunerea de motive, că Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită anual la 8 martie, motivele celebrării fiind legate de realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și de fenomenul discriminării, iar puține persoane cunosc că există și o Zi Internațională a Bărbatului.
Inițiatorii au menționat, în expunerea de motive a proiectului, citând din Wikipedia, că Ziua Bărbatului a fost inaugurată în Trinidad Tobago, în 1999 și își găsește susținere la mai multe persoane și grupuri din Australia, Caraibe, America de Nord, Asia, Europa, Africa, dar și la Organizația Națiunilor Unite.