În cazul României scăderea în statistici nu este cauzată de o creştere a poluării ci doar de trecerea la metodologia EN ISO 9308-3:1998 utilizată pentru monitorizarea E.coli.
De asemenea, raportul subliniază că toate locurile de scăldat din Austria, Belgia, Croaţia, Cipru, Grecia, Letonia, Luxemburg, Malta, România, Slovenia şi Elveţia aveau cel puţin o calitate satisfăcătoare a apei în 2017, conform criteriilor stabilite de Directiva UE privind apa pentru scăldat.
România este în continuare sub media din UE unde 85% din zonele pentru scăldat monitorizate la nivel european în 2017 au îndeplinit cele mai stricte standarde de calitate (calificativul „excelent”), în scădere uşoară faţă de 85,5% în 2016. De asemenea, 96% din zonele pentru scăldat din UE au îndeplinit cerinţele minime de calitate (calificativul „satisfăcător”) stabilite de Directiva UE privind apa pentru scăldat, procent într-o uşoară scădere faţă de nivelul de 96,3% înregistrat în 2016. Această uşoară scădere este cauzată, în principal, de efectele ploilor de vară precum şi de modificarea metodologiei de testare în România şi Suedia.
„Calitatea apelor noastre de scăldat este un motiv de mândrie pentru europeni. Această calitate se datorează cooperării bune şi vigilenţei constante. Suntem încântaţi să raportăm că spiritul european de cooperare când vine vorba de apa de scăldat este viu şi continuă să dea rezultate pentru cetăţenii noştri”, a declarat comisarul european pentru mediu, Karmenu Vella.
Statele membre unde cel puţin 95% din locurile de scăldat au o calitate excelentă a apei sunt Luxemburg (toate cele 12 locuri), Malta (98,9% din toate locurile ), Cipru (97,3%), Grecia (95,9%) şi Austria (95,1%).
Toate statele membre ale UE, alături de Albania şi de Elveţia, îşi monitorizează zonele pentru scăldat în conformitate cu dispoziţiile Directivei UE revizuite privind apa pentru scăldat. Actul legislativ prevede condiţiile în care calitatea apei pentru scăldat poate fi clasificată ca fiind „excelentă”, „bună”, „satisfăcătoare” sau „nesatisfăcătoare”, în funcţie de nivelurile de bacterii fecale detectate. Atunci când apa este clasificată drept „nesatisfăcătoare”, statele membre ar trebui să ia anumite măsuri, cum ar fi interzicerea scăldatului sau afişarea unui anunţ preventiv în acest sens, furnizarea de informaţii către public, precum şi măsuri corective adecvate.