Biserica ce a fost contruită pe trotuar, în Constanţa, în urmă cu 20 de ani urmează să fie demolată. Vineri dimineaţa, ÎPS Teodosie în persoană a venit să slujească în lăcaşul ce poartă hramul „Izvorului tămăduirii”, aceasta fiind, probabil, una dintre ultimele slujbe săvârşite aici.
Arhiepiscopia susţine, însă, că nu-şi va demola propria biserică. Reprezentanţii Arhiepiscopiei susţin că le-au cerut în repetate rânduri autorităţilor locale un teren unde biserica ar putea fi relocată, dar până în prezent solicitarea lor a rămas fără răspuns. Astfel că, în orice clipă, buldozerele îşi pot face apariţia în faţa lăcaşului de cult pentru a-l face una cu pământul.
De când magistraţii au formulat decizia demolării, preoţii nu au mai părăsit biserica. Au rămas în interior şi dorm cu rândul. Mai mult, ameninţă că, atunci când vor apărea utilajele de demolare, se vor încuia în biserică pentru a-i împiedica pe muncitori să o pună la pământ.
Primarul Constanţei, Vergil Chiţac, i-a cerut arhiepiscopului Tomisului, Teodosie, să pună în aplicare decizia instanţei privind desfiinţarea lucrărilor de construcţie la imobilul din zona Macul Roşu, construit ilegal pe trotuar, în care funcţionează improvizat un lăcaş de cult.
”Au trecut 10 ani de la construirea ilegală şi fără autorizaţie, pe spaţiul public, pe trotuar, în zona Macul Roşu, a unui imobil în care funcţionează improvizat un lăcaş de cult, biserica ‘Izvorul Tămăduirii’, numită de către constănţeni ‘biserica de pe trotuar’. Instanţa de judecată a decis definitiv ‘desfiinţarea, de către Arhiepiscopia Tomisului, a lucrărilor de construcţie realizate fără autorizaţie de construire la imobilul situat în Constanţa, Bulevardul Tomis nr. 322, zona Macul Roşu, în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri’. După cum vă este cunoscut, sentinţa a fost pronunţată la 13 decembrie 2021, care este ‘data rămânerii definitive a hotărârii’, iar termenul de 90 de zile expiră astfel la 14 martie 2022”, i-a transmis primarul Chiţac arhiepiscopului Tomisului.
În 8 iunie, ÎPS Teodosie i-a solicitat primarului să nu demoleze biserica după ce solicitarea anterioară, de relocare a lăcaşului de cult, a rămas fără răspuns.
„Am acceptat relocarea acestei biserici, pentru a fi în pace cu cezarul, în urma promisiunii sfinte pe care ne-aţi făcut-o personal că veţi identifica un teren pe care să mutăm Sfântul Altar. Cuvântul dat nu a fost ţinut, însă suntem somaţi ca în câteva zile să demolăm biserica. Somaţia este pe cât de injustă pe atât de imorală. A ne ordona să demolăm cu propriile mâini o biserică este mai grav decât dacă vi s-ar cere să capitulaţi fără luptă. De neînchipuit! (…)
Iubite domnule primar, primiţi aceste cuvinte ca pe o smerită rugăciune pe care o înălţăm către Dumnezeu pentru a vă dărui curajul şi puterea în inimă de a fi peste vremi şi de a nu vă lega numele de o samavolnicie atât de cutremurătoare cum este aceasta de a demola Biserica ‘Izvorul Tămăduirii’„, a argumentat IPS Teodosie.
Decizia preoţilor şi a enoriaşilor de a nu părăsi lăcaşul de cult la venirea buldozerelor a fost confirmată şi de ÎPS Teodosie, care a calificat decizia magistraţilor ca fiind una „fără discernământ„.
„După o hotărâre judecătorească fără discernământ cum să hotărască o instanţă să dărâme o biserică? Ce e biserica? E locaşul lui Dumnezeu. Nu te temi de cuvântul lui Dumnezeu, care zice: de va strica cineva lucrul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe acel şi s-a dovedit că aşa este. Toţi care au dărâmat biserici au murit în chinuri groaznice”, le-a transmis credincioşilor Arhiepiscopul Tomisului.
ÎPS Teodosie a menţionat că biserica va fi permanent păzită de credincioşi şi preoţi, care nu vor permite buldozerelor să o pună la pământ.
„Iată, înaintaşii domnului primar au fost marii Brătieni, care au apărat Biserica. Ce urmaş este domnul Vergil care vrea să se dărâme biserica? Azi era ziua hotărâtă să se dărâme. Nu se va dărâma, aici vom sta. Voi programa creştini şi preoţi să rămână în biserică zi şi noapte şi nu se va dărâma peste ei. Nici Poliţia nu poate să strice lucrul lui Dumnezeu. Să se teamă toţi cei ce cred că Dumnezeu este slab sau nu există, Dumnezeu este Atotputernic şi vă aşteaptă pe toţi la căinţă. Întoarceţi-vă cei lepădaţi, veniţi la Dumnezeu, că vă iartă […]
Cum să mutăm un loc sfinţit de 20 de ani şi cum să lăsăm pe Dumnezeu batjocorit? Nu voi accepta, mai degrabă mor eu decât să moară biserica aceasta. Rog pe bunul Dumnezeu să dea tututor gândul cel bun şi îl rog cu milă şi cu dragoste pe bunul Dumnezeu pentru domnul Vergil, pentru ceilalţi din Consiliul Local, pentru toţi sfătuitorii care nu îi vor binele, ce îl sfătuiesc să fie satrap şi crud. Orice credincios trebuie să se roage. Apelez şi la primul ministru, un om credincios, să-i ceară socoteală, că primul ministru este un general şi un om credincios, i-am scris şi un mesaj să fie general şi al lui Hristos, nu numai general aici peste oameni, să fie general în sensul bun al cuvântului, să aducă generozitatea pentru creştini, să aibă lăcaşuri sfinte. Să ne ajute bunul Dumnezeu şi îl rog pe bunul Dumnezeu să nu îi socotească păcatul acesta al îndărătniciei. Vom pune pe rol din nou acestă cauză. O biserică în care s-a slujit 20 de ani nu poate fi demolată. Se dobândeşte uzucapiune pentru o clădire oarecare, dar pentru o biserică?”, a afirmat IPS Teodosie.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a transmis, vineri, că demolarea unei biserici este „un act tulburător şi neavenit„, iar soluţia mutării relocării este „aprioric mai bună decât punerea la pământ” a acesteia.
„Orice edificiu sacru, cu atât mai mult o biserică, nu se înalţă şi amenajează decât într-un spaţiu riguros adecvat, adică potrivit şi demn de o asemenea nobilă alegere. Există raţiuni practice, canonice, arhitectonice, estetice şi liturgice foarte limpezi care stau la baza construirii unei biserici. Primele dintre acestea sunt legalitatea şi necesitatea obiectivă a construirii ei. Ca orice edificiu ridicat în spaţiu privat sau public, construirea unei biserici presupune toate aprobările necesare din partea autorităţilor locale abilitate […]
Evident că demolarea unei biserici, fie ea şi lipsită de necesarele calităţi menţionate mai sus, este un act tulburător şi neavenit, mai ales în contextul memorial românesc traumatizat încă de demolarea bisericilor sub comunism. Pentru a evita producerea oricărui resentiment procurat de ideea de sacrilegiu şi pentru a nu alimenta un zgomotos complex de persecuţie, soluţia mutării/ translatării (în măsura posibilului) a unui lăcaş de cult este aprioric mai bună decât punerea la pământ a acestuia„, a precizat Bănescu.