CONTESTARE ŞI REFORME: Biserica Catolică se confruntă, în special în ţări occidentale (Austria, Germania, Irlanda, Franţa, Statele Unite etc…), cu un val de contestare internă fără precedent. Numeroase organizaţii preoţeşti sau religioase solicită mai multă democraţie în interiorul Bisericii Catolice, alegerea unor oficiali, reformarea Papalităţii, căsătorii pentru preoţi sau, mai ales, hirotonisirea femeilor. Teologi, bărbaţi şi femei, adoptă poziţii foarte radicale în materie de moravuri. Se vorbeşte despre un proces de „protestantizare” şi „schisme tăcute”.
Câteva reforme realiste – mai ales permisiunea ca persoanele divorţate şi recăsătorite să primească împărtăşanie şi deschiderea în privinţa posibilităţii preoţilor de a se căsători – vor fi solicitate cu insistenţă, inclusiv de către episcopi noului Papă. De asemenea, declinul vocaţiei sacerdotale determină revendicări ca parohiile să fie reorganizate, iar laicii, bărbaţi şi femei, să fie asociaţi la responsabilităţi.
TRADIŢIONALIŞTI: Benedict al XVI-lea nu a reuşit să-i reintegreze pe „lefebvriştii” care nu acceptă deschiderea Conciliului Vatican II. Negocierea, în pofida tuturor eforturilor sale, se află într-un punct mort.
ACULTURAŢIE: Înrădăcinarea în culturile locale, cu adaptarea unor liturghii la realităţile locale, pune adeseori probleme din India până în Africa şi trecând prin America Latină. O lovitură în plus, mii de catolici trec la penticostalism sau se convertesc la islam.
ABUZURI SEXUALE ŞI PEDOFILIE: Toleranţa zero şi recomandarea la adresa episcopilor să colaboreze cu justiţiile civile nu sunt tot timpul eficiente. În Africa sau Asia, conştientizarea nu este aceeaşi din cauza tabuurilor culturale. În unele ţări, justiţiile civile sunt ineficiente. Abuzurile continuă să fie denunţate în Occident, mai ales pentru perioada 1965-1985. Astfel, Arhiepiscopia de la Los Angeles se află în centrul unui scandal imens de protejare a unor preoţi pedofili în trecut.
FINANŢELE ŞI CORUPŢIA VATICANULUI: Vaticanul, în perioada lui Benedict al XVI-lea, a făcut progrese în ceea ce priveşte transparenţa şi lupta împotriva spălării banilor, aşa cum au atestat experţii. Dar mai sunt încă multe de făcut. Congregaţii şi dioceze sunt afectate de corupţie, în special în Africa. În Plus, Vaticanul se află într-o situaţie financiară delicată, din cauza crizei financiare.
REFORMAREA CURIEI: Fără îndoială, este un dosar în care Joseph Ratzinger, cunoscut mai mult ca teolog decât administrator, a eşuat. Curia, organism foarte centralizat şi secret, se modernizează lent. Comunicarea sa este în continuare opacă, mentalitatea este precum a unei fortăreţe asediate, iar rivalităţile interne persistă.
PERSECUTAREA UNOR CREŞTINI ŞI AMENINŢĂRI ISLAMISTE: Rapoarte recente au evidenţiat că creştinii sunt categoria cea mai persecutată din lume. Numeroase guverne le limitează drepturile în domeniile educaţiei sau vieţii publice. Dar ameninţările islamiste, din Pakistan până în Africa Sahariană, îngrijorează în special Vaticanul. Dialogul cu islamul şi încurajat de Roma este dificil, spre deosebire de cel purtat cu adepţii iudaismului, care s-a îmbunătăţit.
ORIENTUL MIJLOCIU: Papa Francisc I va trebui să facă faţă eroziunii constante a prezenţei creştine în Orientul Mijlociu, unde s-a născut religia lui Iisus. Creştinii fug de numeroase ameninţări, în timp ce Vaticanul încearcă să protejeze aceste minorităţi.
MORAVURI: Căsătoria între persoane de acelaţi sex, bioetica, avortul, eutanasia sunt evoluţii faţă de care Papa Francisc I va trebui să se preocupe, aşa cum au făcut Ioan Paul al II-lea sau Benedict al XVI-lea. Cei doi papi au văzut în familie „valori imposibil de negociat”. Este foarte probabil ca Papa Francisc I să adopte aceleaşi poziţii de fond.
COMUNICARE ŞI CULTURĂ: Papa Francisc I va trebui să continue dialogul angajat cu cei care nu sunt creştini şi să examineze locul Bisericii Catolice în noile mijloace de comunicare şi reţele de socializare.