Îmi aduc aminte că, imediat ce am ieșit din sala de tribunal unde s-a pronunțat divorțul meu, avocatul angajat de mine, m-a întrebat, cu înțelepciunea celor 60 și ceva de ani ai lui: „Și, vă gândiți să vă refaceți viața?” Eu m-am uitat la el, cu nedumerirea onestă a vârstei mele de 26 de ani și am răspuns: “Nu știu ce să zic… Din întrebarea dvs. reiese că mi-aș fi distrus-o”. El vedea un sfârșit acolo unde eu vedeam doar un început.
CITESTE SI: O cunoscută ştiristă a DIVORŢAT după 5 ani şi s-a aruncat în braţele altui bărbat
Mai târziu am văzut că oamenii percepeau diferit divorțul. Dincolo de faptul că un divorț ne stresează, ne rănește și ne complică existența, era clar că există diferență de percepție. Ceea ce pentru unii părea să fie o eliberare pentru alții părea să fie o mare pierdere. Și asta m-a făcut să mă întreb care este algoritmul după care vedem diferit felul în care divorțul ne afectează viața.
Primul element important al ecuației pare să fie inițiativa. Adică cel care are dorește ruperea relației și are inițiativa pare să se descurce mai ușor decât cel care ar fi dorit să rămână în relație. Cel care o rupe, a avut de regulă timp să proiecteze alte planuri de viitor, deci vede un început. Cel care și-ar fi dorit ca relația să continue tinde să vadă doar sfârșitul pentru că are nevoie de timp să interiorizeze și să accepte moartea relației și abia apoi, poate vedea începutul.
Citeste mai mult pe sfatulparintilor.ro