La 11 martie 2011, un cutremur cu magnitudinea de nouă grade pe scara Richter și un tsunami gigant au devastat regiunea Tohoku, din nord-estul Japoniei, ducând la moartea sau dispariția a aproape 19.000 de persoane. Fenomenul a provocat un grav accident nuclear la centrala de la Fukushima, aflat la originea unei importante poluări radioactive a oceanelor, nemaiîntâlnită niciodată până atunci.
În zilele următoare dezastrului, apa de mare destinată pentru răcirea reactoarelor a antrenat în ocean materiale nucleare care au fost apoi dispersate de curenți.
La cinci ani după acest incident, un raport al Comitetului științific pentru cercetarea oceanică, care reunește experți internaționali, afirmă că substanțele radioactive au fost diseminate până pe coastele SUA.
Cu toate acestea, confruntarea datelor provenite din 20 de studii privind radioactivitatea generată de centralele nucleare japoneze a pus în lumină că nivelurile radioactivității din Pacific descresc rapid, după ce au fost de zeci de milioane de ori mai mari decât cele normale, în urma accidentului nuclear de acum cinci ani.
„De exemplu, în 2011, aproape jumătate din eșantioanele de pește din apele costiere de larg din Fukushima au conținut niveluri periculoase de material radioactiv”, a explicat Pere Masque, co-autor al studiului.
„În 2015, acest nivel a scăzut cu mai puțin de un procent peste limită”, a precizat sursa citată.
Dar, de asemenea, studiul a constatat că fundul mării și portul din apropierea centralei Fukushima sunt încă puternic contaminate ca urmare a celui mai grav accident nuclear din lume de la cel de la Cernobîl din anul 1986.
„Monitorizarea nivelurilor de radioactivitate și a vieții marine în această regiune trebuie să continue”, a adăugat Pere Masque, profesor de radiochimie de mediu la Universitatea Edith Cowan din Australia.
Pentru acest studiu, cercetătorii au examinat nivelurile de cesiu radioactiv din largul coastelor Japoniei și de-a lungul Pacificului până în America de Nord.
Cesiul, care este un produs secundar al energiei nucleare, este foarte solubil în apă, ceea ce face din ele elementul chimic ideal pentru măsurarea eliberării de material radioactiv în ocean, menționează AFP.