Radu Cristescu susţine că exact acea parte a societăţii civile care acum cere demisiile unor miniştri pentru scandalul „azilelor groazei”, transformându-l într-un adevărat circ politic, este cea care i-a înfierat mult timp pe seniorii României pentru simplul motiv că sunt, tradiţional, votanţi ai stângii.
„Scandalul căminelor de bătrâni relevă fără echivoc că nu suntem o țară capabilă să-și protejeze seniorii așa cum merită. E trist, dar real. Ar fi trebuit făcute mult mai multe pentru ei, ar fi trebuit, scăpați de iadul comunist, în 1989, să ne implicăm mai mult pentru părinții și bunicii noștri. Poate de aici încolo vom înțelege mai bine care ne e datoria. Dincolo de asta, însă, mă frec la ochi de cîteva zile și nu pot crede ce văd. De ani de zile, bieții noștri bătrîni sunt călcați în picioare, umiliți, înjurați chiar de o anume parte a societății cu mîndrie intitulată tefelistă.
Emanație a dreptei românești, că a fost vorba, în timp, de PNL, PD, USR, PLUS șamd. Pentru ei, bătrînii au fost mereu vinovații de serviciu pentru nenorocirile din țară. Pentru simplul motiv că votau stînga.
Vă amintiți de manifestul electoral ”Matusalem votează”, al distinsului intelectual progresist Mircea Mihăieș?
„M-am săturat de votul bătrînilor înfricoşaţi! M-am săturat ca destinul meu de om activ să fie pecetluit de spaimele, frustrările, hachiţele nevrotice ale unei armate în derivă, ale celor care s-au adaptat de minune la situaţia de cerşetor, după ce o viaţă întreagă au fost simple dispozitive de ventilare a idioţeniilor comuniste. Luaţi la bani mărunţi, ei sînt tocmai generaţia care prin indiferenţă, supuşenie, laşitate şi oportunism la scară naţională au adus ţara la starea de faliment din 1989. Ei sînt aplaudacii din fabrici şi uzine, ei au patentat feluritele tehnici ale furtului de la locul de muncă, ei au adus la perfecţiune dublul limbaj. Ei ne îndemnau şi pe noi să le urmăm exemplul. I-am avut profesori, ne sînt rude şi vecini. Ei ne-au vrut schizofreni, învăţîndu-ne de mici „să nu spunem din casă”, ei ne-au învăţat ce e lenea, neruşinarea şi minciuna”.
Vă amintiți cum distinsul stîlp al protestelor #Rezist, Gabriel Liiceanu, dădea de pămînt cu bătrînii care votau PSD în articolul ”România gurilor știrbe”?
”Am văzut oamenii scoși de PSD într-o piață a Piteștiului. I-am văzut „manifestându-se”, unii dintre ei spunându-și păsul în fața unui microfon, șuierând cuvintele care se strecurau, molfăite, prin șanțurile din gură”.
Urît, dle.Liiceanu, urît și trist!
Să văd acum acești campioni ai urii față de seniori apucați brusc de epifanii, să-i văd loviți dintr-odată de compasiune, indignare, grijă, empatie, să le văd lacrimile de crocodil șiroindu-le pe obrajii bine hrăniți pe la talk-showuri, asta mi se pare suprema ipocrizie, ca să nu spun ticăloșie în stare pură.
Vă amintiți cum tefeliștii aruncau cu bănuți acum cîțiva ani în bătrînii care protestau la un miting PSD de la Iași și jubilau că unii necăjiți chiar adunaseră bănuții de pe jos, ca pentru o pîine? Vă amintiți cum cinismul, jegoșenia lor morală i-a împins să se folosească fără scrupule de un biet bătrîn centenar, cărîndu-l în Piața Victorie pe ger ori caniculă, ca să dea bine la imagine? Să mai amintesc de foarte vocalul acum domn Cioloș, care, cu epoleții Securității pe umeri, se asigura în comunism că o distinsă bătrînă pe nume Doina Cornea nu va răsturna regimul comunist?
Bocind pe toate canalele drama bătrînilor – deveniți, brusc, ”bunici” – din azile, dreptacii globalist-progresiști fac ce știu ei cel mai bine, dintotdeauna: se cocoață pe suferința semenilor doar ca să-și urce sacii goi în căruța puterii. Cu speranța că îi vor umple!…”, a scris Radu Cristescu.